The Lobster – o distopie britanică imaginată de greci

Se iau două filme europene prezentate anul acesta la Cannes, și se pune întrebarea: cum se face că The Lobster, primul film în engleză al grecului Yorgos Lanthimos intră pe lista nominalizărilor BAFTA pentru cel mai bun film britanic (concurând, alături de Ex Machina, cu șanse reale să ia premiul), în vreme ce Youth al italianului Paolo Sorrentino tot la prima producție turnată în engleză, nu?

Deși ambele filme sunt co-producții, explicația constă în nominalizarea Casei de film principale: în vreme ce Lanthimos a mers pe mâna britanicilor de la Scarlet Films și a irlandezilor de la Element Pictures (ambele companii creditate cu produced by), Sorrentino s-a bazat pe Casa de producție italiană Indigo Film și a luat premiul EFI pentru cel mai bun film european. Să fi fost mutarea grecului cu bătaie mai lungă? Aflăm peste 3 săptămâni 🙂

Ambele filme au beneficiat, dincolo de limbajul universal, și de castingul realizat de casele de (co)producție. Ca un omagiu adus filmului britanic, Yorgos Lanthimos își începe primul său film în engleză, The Lobster, cu o ocheadă: Jacqueline Abrahams, femeia care împușcă un măgar în scena de debut (nu este femeia fără inimă pe care o ia David de soție la Hotel, deși seamănă cu ea), era production designer la How I Live Now, un film distopic produs de britanici cu doi ani înainte, după cum este, de asemenea, production designer și la acest film.

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;The Lobster – o distopie britanică imaginată de greci&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s