the_lives_of_others

Das Leben der Anderen – Q.E.D.

O comparație între filmul german de acum un deceniu și româneasca încercare Q.E.D…

Să spunem (ca o scuză pentru ai noștri) că titlul inițial al Q.E.D. era Evadarea și că subiectul principal n-ar fi fost securistul, ci exodul creierelor – sau cum s-o traduce brain drain. Iar pe acest subiect, filmul românesc ar fi încă de actualitate: victime ale aceluiași sistem ce-și ignoră specialiştii (și efectele exodului), suntem toţi nişte Sorin Pârvu ai prezentului; atâta doar că statul nu mai poate pune obstacole plecării în țările unde meritocrația chiar funcționează. Cu toată minuțiozitatea reconstituirii decorului și prin aceasta, spun criticii, a atmosferei comuniste, la care ar contribui și alegerea peliculei alb/negru – ilustrând griul vieții de atunci, chiar jocul securistului (pentru care Florin Piersic Jr. a primit un GOPO, probabil pentru mustață) îl scoate din peisaj, acesta interpretând într-o manieră FBI-stă un personaj care nu ar fi rezistat în perioada de inspirație KGB-istă.

Noroc cu Sorin Leoveanu, Virgil Ogășanu și Ofelia Popii, credibili în celelalte roluri, care salvează ce a mai rămas din film, lăsând o impresie decentă – un film peste media celor românești din ultimii ani, la care poți să mergi cu copiii ca să le-arăți: uite tati, cam așa era comunismul – atât și nimic mai mult.

Ofelia_Popii_si_Sorin_Leoveanu_QED_foto_Ancuta_Iordachescu.jpg

Așa cum a recunoscut și Radu Jude despre Aferim! toate încercările noastre de a reprezenta trecutul nu sunt decât atât – încercări; sau, cum spunea producătorul serialului Mad Men David Chase: este ca și cum ai încerca să privești trecutul printr-o prismă – sau printr-un ochean întors, traduceam eu aici; nu faci decât să amplifici distanța.

Das_Leben_der_AnderenCu totul altfel stă treaba în The Lives of Others (2006), filmul unui regizor debutant, Florian von Donnersmarck care n-a avut nici o jenă în a ținti mai sus, și s-a ales cu un Oscar pentru cel mai bun film străin. A fost și un succes de box-office, aducând încasări de 77 mil $, filmat cu un buget de 2 mil.

Drept pentru care GK Film a avut curajul să-i lase la dispoziție un buget de 100 mil. pentru Tourist (2010), o rețetă financiară de 278 mil $. Regizorii de succes au flerul de a-și alege (sau de a fi aleși să regizeze) subiecte de actualitate, dramele de epocă sau genurile facile fiind apanajul celor care încă mai încearcă să-și „facă mâna”.

Filmul german nu caută nici să colporteze nici să demonteze prejudecățile celorlalți (der Anderen) vis-a-vis de securiști patrioți sau nu, ci ne pune în postura acelora, în dublă calitate de spectatori și admiratori ai vedetelor din lumea literar-artistică. Evitând formule facile gen „rezistența prin cultură”, are curajul să abordeze teme majore ca patriotismul, și morale: „Nu poţi schimba întreaga lume, dar te poţi schimba pe tine însuţi şi, în acest fel, poţi ajunge să schimbi lumea.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s