Gala Globurilor, în reluare

Am visat spre dimineață un coșmar: mă uitam în reluare la Gala Globurilor de Aur și nu auzisem de nici un film, nu recunoșteam nici un actor. Am revăzut momentul de-nceput și m-am liniștit: gala prezentată de Ricky Gervais, deși plină de sketchuri, mi-a confirmat că Asociația presei străine la Hollywood și-a luat rolul în serios.

– Dacă veți câștiga în seara asta, amintiți-vă că nimănui nu-i pasă de premiul ăla cât vă pasă vouă. Să nu fiți lacrimogeni, își continua Gervais monologul.

Dar actrițele (și actorii), începând cu Kate Winslet (care a jucat excelent surprinderea), n-au ținut cont de el și și-au făcut numerele parodiindu-se sau autoitonizându-se. Exceptând derapajul cu Marțianul / film de comedie, care a avut o explicație = Ridley Scott, premiile au fost mai relaxate, având și rolul de a (re)compensa oameni care nu le-au primit (sau le-au primit cu multă vreme în urmă) de-a lungul unei cariere reușite, deși le meritau.

Mă refer la Ennio Morricone, Oscar Isaac, Christian Slater, Jon Hamm și Sylvester Stallone (ambii la al doilea premiu, acesta însă la sfârșitul unei serii/etape). Pentru că au fost cu toții de acord că Globurile reprezintă mai mult decât premii, semnale aruncate peste timp.

Fiecare generație de cinefili, spunea Tom Hanks, imitând / onorând poza lui Denzel, găsește artistul care definește epoca în care trăiesc. Odată cu recunoașterea numelui, e recunoscut și omul cu talentul și capacitatea nu doar de a ne capta atenția, ci și de a o revendica.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s