Anacronismul filmului istoric

… și reinventarea genului western, ar fi trebuit să fie titlul complet al comentariului despre ultimul film al lui Tarantino, despre care am mai scris aici – dacă n-ar fi sunat pretențios.

Pentru că filmul pretinde ca imaginile să poată fi luate de spectator drept o reprezentare (e drept, virtuală) a realității, teoreticianul german Kracauer considera filmul istoric în genere drept o aberație contrară sensului pe care îl are mediul cinematografic. Jucându-se în granițele unui gen mai puțin prețios, regizorul Quentin Tarantino, la a doua sa încercare pe tema westernului (este nevoie de cel puțin trei ca să faci ceva serios, susținea el într-un recent interviu) nu-și pune astfel de probleme.

Oricât de fidel ar reproduce vestimentația, obiceiurile și atmosfera istorică în care și-au propus să nareze, filmele istorice sunt, după Kracauer, cel puțin latent iritante prin anacronismul lor. Dimpotrivă, Tarantino pare chitit să investigheze cu ajutorul acestui ochean întors câteva paradigme (contemporane) cum ar fi justiția (imparțială)

Urmăriți în clipul de mai jos (nu l-am găsit cu subtitrare, dacă îl are cineva rog să mi-l semnaleze) discursul unuia din cele 8 odioși – The Hangman – interpretat de Tim Roth:

Anunțuri

Un gând despre &8222;Anacronismul filmului istoric&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s