Homarii

Lanthimos: „Ideea pentru film a pornit de la discuții despre felul în care oamenii simt c-ar trebui să fie implicați într-o relație, cum sunt văzuți cei care nu reușesc să facă acest lucru, cum ești considerat inferior dacă nu poți fi cu cineva, eforturile pe care aceștia le fac pentru a fi cu cineva, temerile și toate acele lucruri care ne urmăresc în momentul în care încercăm sa fim cu cineva”.

Am subliniat din vocea regizorului temele ceva mai subtile; cum sunt văzuți / vânați cei singuri, ne-am prins toți din film. Temerile noastre, însă, nu le vânează nimeni. La asta servește să mai cugeți la câte-o distopie, fie ea imperfectă. Ar fi prea frumos să credem că sensul ultimului gest al cetățeanului miop – orbirea cu cuțitul de bucătărie este o metaforă. E vorba doar de gura lumii. Cei doi trebuie să fie la fel ca să nu atragă oprobiul public. Arn Magnusson era pedepsit cu jumătate de viață (20 de ani) la mănăstire, pentru că se îndrăgostea de Cecilia Algotsdotter, dintr-o castă inferioară.

Micile imperfecțiuni, cam derutante, sunt date de cruzimea – exclusiv feminină – contra animalelor: măgarul împușcat fără motiv în debut (sau era o măgăriță?), câinele (fratele cetățeanului) omorât în chinuri și porcul ținut în lanț de lideră, într-o secvență disparată. Orice om de succes are în spate o femeie care-i spune ce să facă, mă gândeam. Și-orice femeie independentă, un porc de ținut în lanț? Ori, să fie o simplă ironie la adresa amazoanelor cu animale de companie – why not a pig? Vine-apoi inadvertența cu sărutul, cei doi fiind avertizați ce pot păți – dar nu li se taie buzele (o altă imagine rămasă în aer). După ce află de idila lor, lidera îi ia mioapei și lumina ochilor. Ca să vină remarca EI: de ce nu l-ai orbit pe EL?

porcul liderei

La o săptămână de la vizionare, încă mă mai gândesc ce animal aș alege, dac-ar fi să ajung acolo – fiindcă e clar că n-aș putea trăi singur, în pădure, cu blonda aia nazi, nici cu 99% șanse să dau de vreo Rachel Weisz. Ezit între cocoș sau vultur. Cât ezitam, mi-am amintit de-o povestire, cum c-ar fi merita să trăiești o viață de găină, pentru șansa de-a fi, măcar o noapte, vultur. Darămite o eternitate?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s