another

Another Man, Another Chance

Nu știu de când n-am mai văzut un western, mai ales unul franțuzesc și romantic, cum se recomandă filmul regizat în 1977 de Claude Lelouch – un regizor francez dezavuat la debut în revista de profil Cahiers du Cinéma. Tipul nu s-a demoralizat și a continuat să toarne de atunci (1960) cel puțin câte un film pe an, pentru ca să fie reconsiderat de celebra revistă după al 7-lea – A Man and a Woman (1966) – cu care a luat un Palme d’Or și două Oscaruri. De critici foarte bune s-a bucurat și „Les Parisiens” primul său film din trilogia „Le Genre Humain”.

Cu James Caan și Geneviève Bujold în rolurile principale, Another.. nu este un western în sens clasic. Se pare că nu doar la noi prindeau în anii ’80 filme gen Profetul, aurul și ardelenii, iar francezii mai turnau și altceva în afară de ecranizări după Karl May. De fapt ce am prins noi (ca de obicei) era sfârșitul unui val, sau al genului numit spaghetti westerns. Acesta sunt filme cu cowboys regizate (inițial) de italieni și produse de către casele de producție europene pe bandă, în perioada 1959-1980. Cele mai cunoscute, care au și consacrat genul, sunt cele trei filme în regia lui Sergio Leone (Dollars Trilogy) cu Clint Eastwood în rolul principal – omul fără nume.

Un autre homme, une autre chance nu este neapărat un film mare, mai ales că transpune o rețeta testată anterior în Un homme et une femme (cu mare priză la publicîntr-un alt decor – westul sălbatic. Remarcabilă este subtilitatea cu care înfiripă o altă poveste, chiar dacă este una ratată. Nu mai avem parte de o poveste destinată să reușească, ci două fire epice, două (sau chiar patru) destine rupte brutal, aparent fără vreo șansă de-a se mai reînnoda vreodată. Protagoniștii se întâlnesc la școala copiilor și de aici încolo povestea explorează provocările la care sunt supuse cele două persoane bântuite încă de memoria foștilor iubiți/iubite.

Lelouch folosește aici un stil interesant, aproape de idiosincrazie, întorcându-se frecvent în timp, obligându-ne să trecem prin aceleași stări psihologice cu protagoniștii, ca să percepem întâmplările prin ochii lor. Astel că, deși unele scene ni se par confuze, abia după ce reușim să facem conexiunile, reușim să percepem câteva nuanțe extrem de sensibile ale suferinței. Cadrele lungi, cu puține tăieturi, ne țin aproape pas cu pas lipiți de personaje. Unele nu prea prind, cum ar fi lunga scenă a cursei dinainte de final. Dar atâta vreme cât povestea are loc într-un timp mai puțin grăbit, ele își au justificarea – temporizarea se potrivește mediului social în care se petrece „acțiunea”.

3 gânduri despre “Another Man, Another Chance

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s