Birlings

An Inspector Calls – la final

Am ajuns la finalul dramei de familie dirijate de misteriosul inspector Goole (sau Gold) și încă mă mir c-am aflat doar acum de piesa lui J.B. Priestley. Pentru mesajul său social subtil ca un ciocan, nu mă mir că a fost pusă în scenă pentru prima dată în USSR – 1945 și abia după aceea în UK – în 1947 – la trei ani după terminarea WW2.

Pe la mijlocul filmului, când îmi postam semi-recenzia de întâmpinare a lui și discursul de final (credeam eu) al inspectorului interpretat so dry and british de Dawid Thewlis, știam deja că nu este un film oarecare, ci unul cu sens. Dar mă așteptam ca personajul inspectorului să fie un substitut al naratorului omniscient, nu și unul prescient. Printr-un mic artificiu de final, care funcționează asemeni construcției ajutătoare din geometrie, drama ne dă peste cap cu simbolurile pe care credeam că le-am priceput până spre finalul filmului.

De fapt nici noi, asemeni protagoniștilor dramei, n-am înțeles nimic – și chiar dacă vom înțelege spre final, nu vom fi în stare să facem prea multe ca să ne reparăm greșelile. Și atunci, ne-nvățându-ne lecția, va trebui să plătim în foc, cu sânge și chin. Deși pare ancorată în context  – Anglia se pregătea de război – morala filmului este aproape biblică și încă actuală, iar inspectorul apare ca o entitate morală superioară, care ne avertizează în momentele-cheie, asemeni blondului cu ochi albaștri care apare în filmele lui Kieslowski, dar nu intervine în viața noastră.

Chinezii au reușit să facă din ea o comedie neagră, cu mici aluzii la tarele păturii bogate, iar în era sovietică, rușii au turnat o mini-serie după ea: Inspektor Gull (1979). Cum totul se-ntâmplă la masă, mă mir că Noul val al cinematografiei noastre n-a apelat încă la această piesă. Indiferent că mesajul subliminal este unul socialist-apocaliptic, pacifist sau biblic, el a traversat cultura europeană trei sferturi secol (70 de ani), ceea ce-nseamnă că rezistă și acum. Cum ar putea fi actualizat, în cheie simbolică: UE=familia Birling, care stă la masa bogată servită de mai-săracii săi servitori, iar popoarele din Africa și Midlle east cu viețile ruinate după ce UE & SUA au încercar să le forțeze civilizarea. Necazurile celor din alte țări nu-i opresc pe cei din țările bogate să fie fericiți, iar ei nici nu se gândesc să-și asume vreo răspundere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s