Las ovejas no pierden el tren (2014)

Las-Ovejas-no-pierden-el-trenTradus la noi „O schimbare de linie”, filmul a rulat în premieră la Comedy Cluj 2015 și a câștigat prin Candela Peña premiul pentru Cea mai bună actriță.  Am fost și eu în sală la film și pot să spun că a fost singurul din festival la care am reușit să râd (un mare merit l-a avut prestația actriței din rolul secundar), sau să ridic din sprâncene (la replicile actorului aflat, simetric, în rol secundar masculin). Iar la final, să mă întreb de ce nu avem și noi un regizor de talia lui Álvaro Fernández Armero. Pentru că există o „pleiadă” în afara valului, care pretind că vor să facă filme de masă, clamând succesul de public, în detrimentul celui festivalier. Și aici mă refer la Tudor Giurgiu, Adrian Sitaru și Stere Gulea; chiar Radu Jude, cu toate premiile câștigate, mi se pare că face încă filme din poignet.

Să revin la filmul spaniol, de fapt o dramă de familie – un cuplu în criză, preocupat mai mult de problemele aparținătorilor. „Beneficiind” de un afiș destul de șters (dacă nu complet idiot, cel puțin în versiunea simplă a celor doi protagoniști cu mutre perplexe) și de un titlu cam criptic, filmul nu anunța nimic. Nu prea îți dai seama care este firul principal al povestirii: să fie cel al cuplului care se destramă sau al celorlalte două care se înfiripă? Unde mai pui că și mama celor două surori pare să aibă o aventură, în vreme ce tatăl băieților se pregătește să meargă la azil.

candelaDacă aportul liniilor și al personajelor secundare este unul decisiv (dovadă și premiul de interpretare atribuit Candelei Peña) umorul – deși vorbim de una sau mai multe drame de familie – aparține până la urmă modului de abordare a situației, de atitudinea membrilor familiei care reușesc, cu toate problemele de care se lovesc ei înșiși, să-și scoată rudele din absurd ori din dramă, și să-i țină pe linia de plutire. Aici este, după mine, lecția pe care Álvaro Fernández Armero ne-o dă: umorul vine din tratarea subiectului în profunzime – nu în stil minimalist.

Indiferent de genul abordat, tratarea „până la capăt” a unui subiect este preferabilă tușei neorealiste care domină cinematografia română de o vreme încoace. Fiindcă acest tratament cuprinde o contradicție în termeni: nota declarativ (neo)realistă este anulată de superficialitatea sau lipsa de adâncime a abordării. Zic eu, gen 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Las ovejas no pierden el tren (2014)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s