Don Juan deMarco

don juanUn film în (aproape) doar trei personaje. Deși îl consider un actor frumos, nu m-am dat niciodată în vânt după Johnny Depp, poate fiindcă nu-s pe invers. Nici după Marlon Brando (cel de după The Godfather), aici în rolul unui doctor din spitalul de psihiatrie în care este internat tânărul Don în pragul sinuciderii. Un interesant supporting role face însă Faye Dunaway, pentru decrepitul psiholog, care pare mai degrabă cu un picior în groapă decât (așa cum ne spune în film) aproape de pensionare.

Ei bine, poate știți ori ați și ghicit deja, atât Don Juan deMarco cât și Donna Anna – prin natura lor pasională – îi vor insufla bătrânului Brando convingerea că nu este doar un psiholog cu angoase, ci Don Octavio, un (încă) romantic.

Chiar dacă se bazează din start pe o convenție pe care spectatorul trebuie s-o accepte pentru a intra în atmosferă, filmul are parte de un final magic. Reușește o confuzie perfectă între vis și realitate, o (utopică) contopire a celor două lumi care coexistă înlăuntrul și înafara fiecăruia dintre noi: lumea romantică a valorilor poetice și lumea pragmatică și modernă la a cărei căruță tragem (totuși) cu toții – deși o vedem așa cum e, lipsită de flacăra purificatoare a sentimentelor sacre. De vizionat, de preferință, alături de persoana dragă! Asta fiindcă s-ar putea să dreagă ciorba (reîncălzită)…

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Don Juan deMarco&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s