De ce politică?

De ce euPână la urmă m-am uitat și eu la De ce eu? deși nu mă omor după politică. Un film salvat de piesa Andei Călugăreanu (și de muzică în general, gen la care Tudor Giurgiu chiar se pricepe), de prestația lui Mihai Constantin, a lui Virgil Ogășanu și de cele câteva clișee prin care șeful îi expune tânărului procuror teoria instituției (șirul indian, ștampila) pe lângă cele înțelese de el (viesparul din SRI, intimidările de sus). Apropos de atenția pentru muzică (repet, excelent aleasă), n-am priceput de ce dialogurile se aud uneori slab, ca să nu strice fundalul?

cristianActorul principal Emilian Oprea încearcă să se ridice la înălțimea rolului încredințat de regizor. El lasă impresia, la fel ca și procurorul interpretat, ca e prea fascinat de poziția sa pentru a mai reuși altceva decât să se întrebe: de ce el? Același stil de fresh-casting, în scopul obținerii unei prestații autentice din partea actorilor îl are și Radu Jude. După părerea mea – subiectivă – rezultatul obținut este un soi de infrarealism care ne aruncă undeva în zona Americii latine. Tudor Giurgiu este un cineast experimentat, cu o mână sigură, fapt care i-ar permite abordarea unor genuri mai pretențioase. El își alege în continuare, din păcate, subiecte cu iz populist – lipsite, zic eu, de sensibilitate. Departe de a fi într-o postură care să-mi permită să dau sfaturi, am o curiozitate de cinefil: ce-ar ieși din mâna lui Giurgiu și un scenariu bun, jucat de actori la fel de siguri?

Bine, Emilian Oprea nu vine de nicăieri, fiind în echipa de actori ai lui Giurgiu din Despre oameni și melci, împreună cu Andi Vasluianu, iar strategia lui Giurgiu nu este una chiar pe toate planurile necâștigătoare, ca dovadă rolul bun făcut de Andreea Vasile în rolul Alinei, și cel acceptabil de Sore, în rolul amantei. Se pune însă aici problema: ești dispus să forțezi actorul să-și lepede măștile, să ajungă la acea senzație de sâmbătă, despre care vorbea Cristi Puiu? Sau preferi să păstrezi buna dispoziție pe platou, și-l lași să-și facă treaba așa cum (poate încă nu) știe.

policaN-am călcat încă într-un studio, dar din ce arată filmele românești în ultima vreme, pare că s-a ajuns la prea multă deontologie profesională și mai puțină vocație. Imaginile obținute sunt agreabile și livrează chiar unele valori morale – educative, desigur – pentru tânăra generație. Dar când și cu ce preț? Se spune că timingul filmului pică perfect, dar nu poți să nu te-ntrebi:  care mai este miza? Ce justifică acum costurile de sute de mii de euro ale unei producții pe această temă? Unde a mers mia, merge și suta, putem spune. Făcut la timp, poate c‑am fi auzit de încercări de intimidare a echipei de filmare de către sistemul ticăloșit.

Acum, acel mesaj fumat în tz campanii electorale ne este aruncat întors: toți am fi corupți (chiar și procurorii, după cum sugerează fără să vrea filmul), iar instituțiile guvernate de corectitudine (văzută ca un soi de conștiință) politică sunt singurele care ne mai pot salva. Un film politic lejer, per ansamblu plăcut (dacă poți face abstracție de mesajul subliminal) și mai ales – unul în trend.

Anunțuri

Un gând despre &8222;De ce politică?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s