duke3

În absența unui personaj secundar

Duke of Burgundy – mai mult decât o melodramă „dark” –  sau când cel ce spune, vorbește de fapt despre sine. Și când ne arată, se poate spune că se arată pe sine? Chiar dacă lipsește din film – ca personaj cu aparență fizică?

duke2O veste bună pentru amatorii melodramei: genul încă n-a murit! Ba chiar și-a găsit un remarcabil epigon, dacă pot să-l numesc așa pe regizorul britanic Peter Strickland, vorbind despre recenta sa melodramă „dark” Duke of Burgundy. Urmărindu-i retrospectiv filmografia, m-am mirat de slabele recenzii de la noi pentru Katalin Varga, (pe care mi-am propus să-l vizionez curând, mai ales că a fost produs de către o companie românească – Libra – casa de filme a lui Tudor Giurgiu și a fost primit cu elogii de către critica europeană), nominalizat la premiile Academiei Europene de Film în secțiunea „Descoperirea europeană a anului”, pentru debut regizoral.  Despre cel de al doilea său film – thrillerul suprarealist Berberian Sound Studio, care a luat mai multe premii – am aflat că a fost considerat prea scump pentru a fi difuzat în România, așa că deocamdată mă abțin de la vizionare sau recenzie.

Revenind la Duke of Burgundy, mi s-a părut un film de autor. Se pare că a debutat inițial ca un remake după Jess Franko (un reminder ar fi și „Berberian Sound Studio”, despre stilul giallo), ca până la urmă regizorul să vireze această provocatoare istorie a relației homo-erotice sub/dom spre o poveste tandră, arhetipală. Un indiciu în acest sens – o ocheadă regizorală – este personajul Lorna (vecina Cynthiei), jucată de Monica Swinn, care apăruse și în filmul lui Franco, Barbed Wire Dolls.

Aici, sub pretextul unei relații între femei, asistăm la o sublimare de sentimente care nu mai țin cont de gen – deși unghiul de vedere al relațiilor intime ar trebui să fie unul subiectiv. Cam așa vede dragostea un bărbat, mi‑am zis, povestea dintre femei fiind doar un pretext. Sau, cel puțin (dacă mă înșel cu unghiul subiectiv), tot ce am văzut este aplicabil și hetero-erotismului.

Enumăr câteva manifestări pe care filmul le personifică și vă invit să mă opriți dacă citiți ceva suspect: nevoia de a retrăi începuturile; încercarea de preluare a controlului de către unul din parteneri – nu neapărat cel mai puternic; sexul devine un clișeu, un act mecanic; tentația trădării; o relație în care unul/una din doi vrea ceva mai mult; incapacitatea de a-ți reprima reproșurile; momentul când încerci să ascunzi pierderea interesului prin declarații (verbalizări). Nimic bizar, este? Ei bine, despre toate acestea și ceva mai mult este vorba în filmul lui Peter Strickland. Până și fluturii pe care îi studiază Cynthia și apoi Evelyn, sunt o metaforă: ei par, într-o scenă dinspre final, să copleșească sau chiar să devoreze personajul.

Îi vedem din ce în ce mai aproape, aproape le simțim firele și ghearele, într-o metaforă (forțată anume, ceva mai greu de suportat) despre carnalitatea iubirii – oricât de diafană ne-ar părea ea la început. Și ca-n orice film artistic, cred că sunt mai multe simboluri ascunse, unele scăpând (in)sensibilității mele: în insectarul Cynthiei sunt prinse crisalide care nu mai au astfel cum să se transforme în fluturi; iar la final, cercul pare-a se închide prin aceeași scenă a sosirii lui Evelyn, de nici nu mai știi: oare totul a fost doar un vis? La ce bun însă toate aceste tribulații, mă întrebam privind spre sala pe jumătate goală, în momentul în care un bătrânel o părăsea – înainte de finalul filmului?

duke4Nu mai putem (sau vrem să facem mai mult decât au reușit alții), ori nu mai știm cum să exprimăm filmic o poveste heterosexuală? Nevoia de altceva, sau ce anume ne-mpinge în fața ochilor filme din acest gen (dark)? M-am raportat la gândirea experimentală: în condiții provocate poți observa reacții care în normalul realității cotidiene îți scapă. Se spune că în pușcăriile de femei, acestea se grupează în familii, iar femela alpha joacă rolul de cap al familiei, fiind considerată tata. Ea le ceartă pe fiice și nepoate exact cum s-ar aștepta ele de la un tată de familie. La fel și în relațiile homoerotice, jocul acesta sub/dom – adus în lumină de filmul lui Peter Strickland – scoate la iveală, în absența bărbatului, tocmai nevoia de protecție, alături de submisivitate, și mai puțin o nevoie de dominare feminină.

duke5Recomand Duke of Burgundy pentru unghiul inedit al regizorului, care ne permite să privim prin gaura cheii relația dintre cele două pasionate de lepidoptere; pentru fluiditatea imaginilor și coloritul – parcă în contrast cu dark-ul experienței devoalate – o experiență estetică în sine; și nu în ultimul rând, așa cum era și de așteptat la o melodramă, pentru muzica celor de la Cat’s Eyes, care ne insinuează în atmosfera filmului.

7 gânduri despre “În absența unui personaj secundar

  1. Frumoasa recenzie. Pe de o parte mi-a placut filmul, datorita faptului ca a surprins bine toata tensiunea psihosexuala dezvoltata intre personajele principale, dar faptul ca i-a lipsit o intriga convingatoare m-a facut sa imi pierd interesul fata de intamplarile de pe ecran dupa prima ora. Totusi, pentru un film art-house pot sa spun ca nu a fost nici pe jumatate la fel de pretentios pe cat ma asteptam, si pana la urma am ramas cu o parere buna despre el.

    Apreciază

    1. Mulțumesc de aprecieri. Cât privește intriga insuficient conturată, o explicație să fie că a debutat inițial ca un remake după Jess Franko? Peter Strickland este un regizor promițător, care încă mai (consideră că) are de plătit un tribut „maeștrilor”.

      Apreciat de 1 persoană

      1. La cat de ciudat a fost, ma asteptam ca Barberian Sound Studio sa ii incheie cariera. Totusi, este un regizor priceput in detalii senzoriale si faptul ca la el partea vizuala comunica intr-un mod impecabil si coerent cu partea auditiva si cu povestea, este de apreciat. As fi curios sa il vad in scaunul regizorial al unui film cu o poveste liniara.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s