deschiderea TIFF #14

tango1Tudor Giurgiu anunță ceea ce tocmai aflasem – că este ediția cu cel mai mare succes de public, încă de la festivitatea de deschidere. Și câteva chestii noi: o creștere, deja, față de ediția trecută, cu 108%, foarte multe bilete vândute în avans, majoritatea pe internet. Festivalul promite să-și recapete, odată cu bugetul subțiat anii trecuți, strălucirea. Și mai ales, spectatorii. Pentru că, așa cum subliniază Giurgiu, ei sunt ținta acestui festival. Oricât ne-am ține de cinefili și-oricât am vrea să ne lăudăm după festival c-am văzut filme pour les connaisseurs, el n-ar fi posibil fără cei care vin aici și își cumpără bilet, asta pentru că iubesc filmul și apreciază mizanscena clujeană.

În acest context, șeful TIFF-ului își permite să ironizeze puțin și politicianul local care dă din coate, chiar și pentru o invitație la festivitatea de deschidere. Tânărul politician local, pentru că din partea celorlalți – aici dă și câteva nume, „ne bucurăm de susținere și seriozitate”, ca dovadă bugetul de 1,5 milioane de euro. Ia cuvântul și micuțul primar Emil Boc, de după cocarda lui tricoloră. Are bunul simț să nu ne prelungească așteptarea deja înfrigurată cu un discurs prea lung. Probabil fiindcă venise cu doamna Oana Boc, într-o frumoasă rochiță neagră, cu genunchii la vedere. Ce vorbe și-ar fi auzit madam Iohannis pentru o ținută dintr-asta! Decentă, dar neprezidențiabilă 🙂

Lăsând gluma la o parte, merită să reținem din discursul primarului că va mai da în folosință un cinematograf de cartier, lucru absolut banal în perioada de mult apusă, dar senzațional într-un Ardeal unde sunt municipii – spre exemplu, Bistrița – unde nu mai există nici măcar unul, de sămânță! Vine și Chirilov să ne turuie de sub pălăriuța lui despre filme care merită văzute, și asta într-un ritm atât de alert că n-aș fi reușit nici să notez, d-apoi să mai și rețin ceva, decât fugitiv: că o să fie multe filme bune și câteva foarte bune.

Până la Wild Tales mai avem de suportat discursul unui ambasador din Argentina (simpatic, de altfel) apoi Tudor Giurgiu ne anunță surpriza, pe o muzică plină de tensiune:

– Să vedem dacă ne și iese! pare el în dubiu, și ne bagă pe toți în ceață.

Stăm deja cu gâtlejurile întinse, începem să ne ridicăm ușor de pe scaune, fiindcă se-ntâmplă ceva acolo în față. Câțiva tineri se adună în fața scenei, o fi vreun flash mob? Muzica e tot mai antrenantă. Ei bine, nu. Se pornește un tango argentinian de toată frumusețea (susținut de Compania de Tango sub clar de lună), așa că mă ridic de pe scaun fiindcă nu se mai vede nimic. Mă duc pe mijloc și găsesc un loc de unde să pot face un filmuleț – destul de neclar, căci s-a întunecat deja – pe care o să încerc să îl postez în continuare.

Care continuare, bineînțeles că va fi în episodul următor. Doar trebuie să mai bem și cafea, nu? Ne așteaptă o zi lungă 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;deschiderea TIFF #14&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s