Mr. Turner (2014)

Nu degeaba au succes memorialistica și filmele cu etichetă: „inspirat dintr-un fapt real”. Pentru că nu vrem să ne uităm viețile și nici să le dăm la schimb. Dar să ne mutăm într-o poveste, care să ne prindă în așa hal încât să lăsăm locul gol și să ne plimbăm pe malul mării alături de un pictor cu joben, putem?

Dacă filmul se cheamă Mr. Turner și reușim să ne rupem mai mult de două ore din lumea noastră, atunci s-ar putea să avem parte de o experiență… picturală. Pentru mine a fost pentru prima dată când am avut impresia că sunt într-o pânză, că un tablou poate surprinde realitatea mai fidel (sau mai plastic) decât amintirile mele.

Timothy Spall face un rol oarecum duplicitar, intrând în pielea peisagistului britanic William Turner – un contrast între omul grobian și-n același timp „călduț” (jovial, sufletist) și artistul preocupat până la obsesie de opera lui, făcând abstracție de el și de ceilalți. Un film liniștitor despre ultimii ani din viața unei personalități a picturii britanice, care nu are probleme în a fi recunoscut ca autoritate în materie. Dilemele sale țin de posteritate, iar pelicula ne oferă doar o privire asupra omului și asupra operelor sale în context social, toate văzute parcă în nuanțele tablourilor sale. Pentru că nu poți să nu te întrebi dacă tablourile sunt desprinse din film sau dacă peisajele magnifice recreate în el au existat cu adevărat într-acel amestec de clar-obscur, asemeni viziunii pictorului. Sau au fost căutate anume?

Nominalizat în acest an la 4 premii Oscar (pentru coloana sonoră, regie artistică, imagine și costume) iar anul trecut la Palme d`Or, acest mare perdant câștigă totuși mai multe premii europene (la Cannes, Capri, Londra) pentru cel mai bun actor. După ce am trecut supliciul celor 190 minute de vizionare, a devenit filmul meu favorit dintre nominalizările acestui an la Oscar, mai ales după ce am aflat că Whiplash (pe care-l apreciasem tocmai din acest motiv) nu este un film independent, și că la Hollywood micile (foste) studiouri independente aparțin marilor case de film, care se folosesc de ele pentru a-și lansa micile branduri, într-o perfectă adaptare la piață – precum firmele producătoare de iaurt.

Pentru că blogul a devenit unul colectiv, completez cronica mea de întâmpinare cu două paragrafe al unui nou contributor, d-na Adriana-Ortansa Lazăr:

Turner nu a fost un taciturn – mai ales în tinerețe când suferea, probabil, de sindromul Munchhausen: se lăuda cu aventuri imaginare, a căror realitate n-a avut niciodată un suport real. La maturitate a călătorit mult pe….apă, sursă de inspirație, remarcându-se caracterul profund romantic al jocurilor de lumină. Cu vârsta a devenit depresiv și tot mai interiorizat, pe măsură ce picturile sale deveneau tot mai excentrice, nepierzând, totuși, din rigurozitate. De fapt, filmul prezintă ultimii săi ani.

Personajul din film pare prea grotesc, iar dialogurile inspirate din scrierile pictorului – cam țepene. De tânăr expune în fiecare an la Royal Academy. Timothy Spall, cu o filmografie doldora, putea face altfel personajul; presupun că regia i-a impus acest stil.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Mr. Turner (2014)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s