Să nu râvnești la femeia altuia

2Am început să scriu cronică de film după descoperirea excepționalului regizor polonez Krzysztof Kieślowski, prin intermediul seriei sale Dekalog. Aceste filme cu buget restrâns (10.000 usd) aveau încă din 1988 tot ce mi-aș dori de la (măcar) un film românesc în 2015: imagine, sunet, teme de actualitate. Chiar și oareșce acțiune, deși toate filmele se petrec în același bloc cu 10 etaje din Varșovia comunistă. Făcând apoi legătura cu succesul comercial al compatrioților săi Polański și Andrzej Wajda mi-am pus întrebarea: ce au polonezii (ca școală de film) și noi nu avem?

dekalog 9Urmărindu-le în timp filmografia și încercând o paralelă cu cea americană, am realizat că succesul polonezilor se datorează unei ironii: ei (și în special preferatul meu) practică o cinematografie narativă, după toate standardele hollywoodiene. Au o foarte bună școală de imagine, iar scenariile… ei aici e, scenariile nu poartă povara reciclării comportamentului mitologic și ca atare filmele lor nu par ieșite, aidoma produselor americane, de pe benzile unei fabrici de vise. Își permit, în buna tradiție a filmului european, să pună  accent pe alegorie și simbolism. Astfel că filmele lui Kieślowski permit vizionarea pe mai multe paliere: mintea noastră avidă de povești poate urmări întâmplările eroilor în vreme ce afectul, nezdruncinat de hălcile mutilate ale motivelor primordiale, poate fi sensibilizat fără șocuri vizuale.

O replică din acest al nouălea film al seriei este și punctul de plecare al unui film pe care l-am comentat aici, La double vie de Veronique. Filmul tratează într-o manieră absolut seducătoare problema adulterului, care părea suficient de explicită în cea de-a VI-a poruncă, Thou shalt not commit adultery. Însă, așa cum ne vom lămuri ascultând cu inima acest episod, de o muzicalitate a imaginii datorată lui Piotr Sobocinski, între soți există o legătura specială… Iar adulterul sau preacurvia (cum este mai bine tradusă porunca în religia ortodoxă) este o opțiune personală. De aceea porunca a VI-a este mai simplă și mai scurtă, deoarece se referă la o singură persoană.

De remarcat încă din debutul acestui film receptivitatea aproape magică a Hankăi pentru Roman al său: fără să fie cea mai fidelă femeie, ea își simte, chiar de la distanță, soțul în punctele critice ale vieții (după cum o simte și el, întâi ghicindu-i, apoi urmărindu-i infidelitatea, dar femeia duce simțirea pe-un alt plan, mai subtil, aproape magic) urmându-l până la capăt.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s