Barul lui Hilly

Celor în căutarea unui nou bar vechi pentru deseară le recomand CBgB – barul lui Hilly din savuroasa comedie biografică a muzicii punk. Filmul care rulează pe HBO comedy ne introduce cu umor sec under-hero-ul Hilly Kristal (Alan Rickman), divorțat, cu 2 baruri deja falimentate la activ. Destinul său prăpădit îl duce la periferia New York-ului, în Bowery, unde dă de Idaho – un narcoman:

– Cânți la vioară? îl întreabă Hilly

– Am cântat…

– Și eu. Mă punea mama. Îți fac cinste cu un pahar?

Localul mare, prăfuit:

– Palace bar… Îmi place ironia! remarcă Hilly

– Cântă cineva aici? Nimeni nu s-ar plânge de gălăgie, în partea asta a orașului.

– Aș vrea să cumpăr barul! anunță după ce-și bea berea.

– Ai bani? se miră barmanul, privindu-l o secundă.

– Ce dărăpănătură… observă Lisa, fiica cu care are scurte.

Discuții…

– Ce-ai vrea să faci aici?

– Ce pot să fac?

– Vrei un job sau vrei să ne certăm?

– Din ce-o să mă plătești?

– O să scoatem bani din muzică!

– Country și blues?

– Country, bluegrass și blues = CBgB

Așa-ncepe legenda (pigmentată cu benzi desenate din revista Punk), la care o s-aveți nevoie de mai multe beri și o gașcă de prieteni cu care să comentați scenele epice, gen apariția primilor clienți:

– Am auzit că ai o scenă. Noi avem o trupă! .

– Ce cântați?

– Ceva nou: rock + underground

– Ok, numai muzică originală!

– În felul ăsta nu plătești drepturi de autor, se prinde managerul trupei Television

Solistul se electrocutează pe inundația vecinului de sus și pică pe scenă. Se ridică scuturând din cap: Cool, man. Tare locul ăsta!

Apar Talking Heads… și din acest moment o ascultați muzică bună tot filmul.

Shirts, The Mumps, Blondie (Debbie Harry) – principala atracție a clubului – apoi Patti Smith care stresa clienții cu versuri de Rimbaud, Iggy Pop căruia toți voiau să i-o ia în gură, Ramones, The Dead Boys, The Police… vreo 50.000 trupe în cei 33 de ani de existență a clubului.

Asistăm la un interviu cu Lou Reed = tipul care a scos albumul ăla nasol

Citat din: Sonntag a numit-o… sensibilitatea seriozității ratate. Un film cu și despre Hilly, părintele muzicii underground și marele curator al muzicii Punk!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s