La cage dorée

Colivia aurită, o altă așa-zisă comedie despre Paris, văzută recent tot pe Cinemax și bazată, de asemenea, pe reticența sau intoleranța francezilor pentru străini. De data aceasta avem de-a face cu un cuplu de emigranți portughezi Maria (consierge) și José (constructor), stabiliți de peste un deceniu la parterul aceluiași imobil.

Prea buni = prea proști, sunt caracterizați ei de prieteni și cunoscuți. La primirea unei scrisori oficiale din Portugalia aflăm că plecaseră de 30 de ani în Franța din cauza lui Zé, fratele care le furase moștenirea. Acum se pot întoarce, dar… ce o să creadă vecinii? Deși bogați în urma moștenirii, bunul lor simț îi împiedică s-o anunțe, ca să nu fie vorbiți pe la spate de cunoscuții cu care împărțiseră greutățile vieții.

– Vom fi văzuți ca niște egoiști! își spun ei

Un film bine condimentat cu fado, mâncăruri portugheze și mici comploturi. Care se sparg în timpul unei cine (pregătite inclusiv pe Wikipedia) când încep să se afle, pe rând, despre moștenirea de care știa toată lumea, copilul aflat pe drum (despre care nu știa nimeni) și putină gelozie.

La final, până și stâlpul de sustinere al centrului comercial stă strâmb. Dar nu mai contează câtă vreme îndrăgostiții își spun în același timp:

– Rămân cu tine!

– Plec cu tine!

Un film în regia lui Ruben Alves, după un scenariu scris în colaborare cu Hugo Gélin.

.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s