Saving_Mr_Banks

Saving Mr. Banks

Spre deosebire de acest an, nominalizările la Oscar n-au fost întotdeauna cele mai potrivite. În 2014, Meryl Streep recunoștea într-un interviu:

Greu de vorbi despre el fără a face câteva spoilere. Dar filmul este atât de puternic încât le suportă; totul începe de la o promisiune a lui Walt Disney (interpretat de Tom Hanks) făcută fiicelor sale:

– Când Diane avea vreo 7 ani, treceam pe lângă camera ei; îi citea lui Sharon și amândouă se stricau de râs!

Le-am întrebat:

– Ce-i așa de amuzant?

– Tatiiii, Mary Poppins!

La 20 de ani de la promisiunea făcută Dianei, Walt Disney încă nu reușește s-o înduplece pe autoare să-i cedeze drepurile de ecranizare. Pentru că tipicara englezoaică P.J.Travis are, ca toți cetățenii britanici, un ușor dispreț față de superficialitatea americană. Într-un rol episodic apare și Collin Farrel, adus de flashback-urile autoarei, în timpul călătoriei pe care este nevoită s-o facă în USA. Ea-și amintește de poveștile și sfaturile tatălui:

– Noi doi împărtășim un suflet celtic…

– Lumea asta e doar o iluzie, Ginty fetițo!

– Câtă vreme împărtășim ideea asta, nu ne poate nimeni atinge.

– Dar banii, banii, banii… o să te muște de fund

Dialogurile foarte bine închegate în toate scenele filmului ne poartă prin cotloanele poveștii prezente și prin amintirile Pamelei Travis, aproape fără să ne dăm seama. Cum nu mai reușește să scrie nimic după succesul cu Mary Poppins, banii ajung s-o muște până la urmă de fund, așa cum o avertizase tatăl său. Se lasă convinsă cu greu să accepte contractul cu studiourile Disney, pe care (pune o condiție obligatorie) îl va superviza.

Urmează (în fiecare dimineață) savuroase dialoguri cu șoferul american, interpretat de Paul Giamatti, gen:

– Bună dimineața, doamnă! Este un soare minunat, nu-i așa?

– Hmmm… N-o s-o nimerim cum trebuie, așa-i? Nu trebuie neaparat să fie soare. Ploaia aduce viață!

– Și soarele la fel, zâmbește șoferul

– Taci din gură! i-o închide d-na Travis, trăgând geamul despărțitor

Atitudinea țâfnoasă continuă la prezentarea echipei, pe care o contestă din start:

– Cu siguranță, acesta nu e un film muzical…

Înainte să-l întâlnească pe șef, scenaristul o sfătuiește, inutil:

– Nu suportă să i se spună Mr. Disney. Cu toții ne tutuim aici…

Încăpățânata britanică refuză să-și scoată bățul din fund, dar echipa studioului în frunte cu Disney se înarmase cu multă răbdare:

– Walt, va trebui să-mi spui Walt. Disney era bătrânul!

Apoi își recunoaște poziția și-i cere ajutorul în dezamorsarea situației:

– Sunteți în impasul pe care vi l-ați creat! refuză aceasta să cedeze

– Le-am promis fetelor, Pam, ăsta e adevărul.

– Miss Travis. Nu ne tutuim!

– Filmul ăsta n-o să-i facă doar pe copii fericiți, ci și pe adulți…

– Nu intenționezi să-l faci muzical!

– De ce nu?

– D-le Disney, Mary nu cântă, cântatul e frivol. Nu e necesar pentru o guvernantă. N-o vreau transformată într-un desen trăznit de-al dvs!

Convingerea ei se face pe drum, căci filmul se desfășoară pe trei planuri:

– Nimeni nu merge pe jos, se miră P.J. Travis în mașină

– O plimbare tihnită e un dar! E frumos să te plimbi, nu? o îmbunează șoferul.

– Dacă-ți place așa ceva… recunoaște autoarea cu jumătate de gură.

– Mie, da! îi răspunde netulburat șoferul, iar amintirile tatălui ei revin

În studio luptele continuă, cu scurte perioade de acalmie datorate intervențiilor politicoase ale d-lui Disney, care încearcă să se apropie de autoare. Și astfel, cu ajutorul acestui conflict declarat din start și susținut excelent de Emma Thompson, într-un rol care merita un premiu Oscar, suntem conduși în laboratoarele Disney, participând direct la fiecare etapă de elaborare a filmului Saving Mr. Banks – în căutarea poveștii. Un artificiu pe care altfel, cu greu ne-am fi lăsat convinși să-l facem, și probabil că am fi protestat la fel de acid ca și PJ Travis, dacă nu am fi fost implicați.

Pentru că acesta este secretul, ne învață filmul: implicarea. Odată ce participăm la ceva, nu mai putem ignora prezența noastră acolo, chiar dacă nu suntem întru totul convinși de ceea ce facem. Încetul cu încetul, implicarea ne va dezvălui alte și alte fațete ale activității pe care poate că o dezavuam dinafară. Iar când ajungi să cunoști un lucru cu greu te mai poți abține să nu-l iubești.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s