Viața în 50 de tonuri de gri

– Tu prea vezi doar în alb și negru! îmi reproșa mai deunăzi o bună prietenă.

Mai sunt și nuanțe, voia să-mi sugereze – mai ales în relații. Noroc că nouă nu ne place să despicăm atâta firul în 4, decât atunci când avem senzația că nu primim ceea ce ni se cuvine, așa că am dus-o la un film. Poate bănuiți deja la care, făr-a avea idee: de ce?

50Ei bine, deoarece imaginarul erotic al prietenelor mele. Și fiindcă pe măsură ce trece timpul, este tot mai greu să trec (deși n-o să mă opresc niciodată din a încerca) de etapa de „confesor” al femeilor din viața mea. Pentru că – nu-i așa? – o femeie trebuie ascultată în momentul în care ți se confesează, nu combătută, cum avem adesea tendința din cauză de exces de testosteron. Ce mi-am propus este să nu mai încerc nici măcar să mă mai justific, pentru că acest comportament cauzează cel mai mare număr de despărțiri. În loc să ajute la ceva, justificările masculine au efect contrar, indicând se pare, femeilor, oareșce vinovăție, oricum o stare de nesiguranță: gen cine se scuză, se acuză. Așa că mi-am propus (nu știu cât o să mă țină) să tac și să fac act de prezență cumpărând cu 35 de lei două bilete la filmul 50 Shades of Gray. Nu mi-a fost usor să-l văd, așa c-am să mă refulez mai târziu, cu acordul dvs.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Viața în 50 de tonuri de gri&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s