tomek

Decalog VI

magdaUn serial de urmărit cu multă nostalgie: câte unul pe seară, în loc de rugăciunile pe care ar trebui să le spunem ca să vină odată primăvara.

Un film scurt, de 55 de minute, a cărui acțiune se petrece într-un comunism vecin, pe care e greu să te oprești să-l compari cu cel din memorie.

Eu unul, n-am avut cum s-o fac înainte de 1989. Am ajuns în Ungaria abia în 1990, imediat după Revoluție. Stăteam într-o seară la geamul unui bloc de 10 etaje, asemenea celor din Varșovia în care s-a filmat Decalogul, și-mi amintesc cât de șocat eram că pot vedea cum acolo jos, într-un bus, cineva citea ziarul. Mijloacele de transport din Budapesta aveau o lumină albă, clară, nu ca autobuzele și felinarele galbene din orașul meu.

Cum n-am putut să nu compar apartamentele și geamurile blocului din Varșovia cu cele din blocul meu. Știu, n-am crescut într-o capitală. Nici în Budapesta apartamentele nu erau mai mari, ba chiar mi s-au părut la fel de meschine. Dar în acest film, multe scene par filmate dinapoia unui geam, chiar dacă este mai mult o impresie, un procedeu artistic. Într-un final chiar o metaforă, despre sacralitatea sentimentelor.

Să nu-ți bați joc de sentimentele tale, mi-a zis cineva, cândva, și aceste cuvinte m-au ajutat să-mi păstrez intacte câteva bucăți de suflet. Chiar și când, îndrăgostit fiind, l-am oferit pe tavă și mi s-a-ntors harcea-parcea, ca niște felii neisprăvite de pizza.

dekalog-viAșa că nu mai știu în ce notă amestecată am urmărit acest film: o poveste nepotrivită, între puberul Tomek și vecina lui, Magda. Șicanele pe care le face micul poștaș (cu concursul șefei sale) prea-frumoasei (și prea maturei, pentru el) femei pe care o urmărește obsedat, te pun pe gânduri: cât de greu este să fii un om frumos între tâmpiți!

V-ați întrebat vreodată ce pericol poate fi să privești niște imagini? Filmele, ca și cărțile, sunt doar plăsmuiri ale imaginației. Dar odată puse pe hârtie ori pe casetă/dvd, ele îmbracă o formă. Le credem reale și tindem să le salvăm în memorie împreună cu experiențele noastre, cu ceea ce am văzut și-am cunoscut în mod nemijlocit.

Așadar, mare atenție la ceea ce priviți! Se poate ca filmele să necesite la fel de multă atenție ca și mâncarea – de care se îngrijește (abia) acum toată lumea. Pentru că ele pot să conțină mai multe E-uri și coloranți decât poate cuprinde un ambalaj frumos.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s