Suits (serial TV)

Am început să mă uit la Suits (un serial al cărui spin-off se toarnă anul acesta) pentru că pur și simplu n-am găsit altceva interesant pe Netflix. Înainte de asta n-aș fi zis că filmele cu avocați pot fi mai bune decât cele cu detectivi, probabil din cauză de Ally McBeal și alte fițe.

Cert e că serialul produs de Universal Cable pentru USA Network e la alt nivel față de cel difuzat de Fox acum 2 decenii, poate și fiindcă a început când Ally McBeal și-a dat, cum se zice – obștescul sfârșit? Nu degeaba a fost nominalizat pentru mai multe premii încă din 2012, cu Gina Torres și Patrick J. Adams evidențiați pentru rolurile Jessica Pearson și Mike Ross.

Deși cei doi fac două personaje cât se poate de interesante, în plus Gina fiind soția mai-celebrului Laurence Fishburne, eu i-am remarcat pe Harvey Specter (în rolul fostului procuror Gabriel Macht, ajuns cel mai bun avocat din New Yorkk) și pe Meghan Markle. Spectacolul a fost nominalizat pentru Cea mai bună dramă în 2014 la TV Guide Awards și drama favorită la 2014 People`s Choice Awards. Dacă habar n-aveam despre ducesa de Sussex, pentru că nu mă uit la știrile mondene, am aflat abia acum de ce nu știa despre Meghan Markle ca actriță: pentru că a jucat doar roluri minore, iar cel al asistentei Rachel Zane din acest serial se pare că este cel mai consistent, din moment ce apare și pe generic.

Deși serialul se concentrează pe echipa de avocați (Harvey și Mike) ce reușește să închidă caz după caz menținând în același timp secretul (o să aflați urmărind serialul despre ce este vorba), nici Markle nu face un rol rău – și probabil că aici stă secretul serialului care a ajuns la cea de-a IX-a serie, în coerența rolurilor secundare.

Ok, să admitem că și subiectul are o contribuție, cu avocați specializați în litigii corporatiste – evitând restul proceselor banale de prin tribunale. Făcând o paralelă cu serialele cu medici gen Anatomia lui Grey, Costume e un fel de Dr. House, care diagnostica doar cazuri aparte, ca un pretext pentru a detalia probleme complexe.

Cum sunt doar la primul sezon, am dat o privire peste comentarii și am aflat că după primele două se mai diluează, chiar aș fi curios cum e posibil așa ceva – pentru că dincolo de toate poveștile corporatisto-avocățești, serialul nu pare despre avocatură, o replică sugestivă fiind cea din episodul VII, cum că….

Avocatura nu e despre a juca cinstit 😉

… ci mai degrabă despre a doua șansă, când, dacă mergi până la capăt, ai putea reuși. Totuși. Dincolo de mesajul subliminal transmis și de jocul excepțional făcut de actorii din rolurile secundare, cireașa de pe tort din Suits sunt referințele cinefile, cu replici din: Nașul, Top Gun sau Rocky, ca să enumăr doar câteva; sau aluzii la Spiderman, în fine – genul de chestii pe care le poți savura și în seriale mai noi ca Billions.

Reclame

Festivalul de film de la Cannes – 2019

Cea de-a 72-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes va avea loc în perioada 14 – 25 mai 2019. Afișul inspirațional al Festivalului de anul acesta este metaforic, ilustrând pasiunea,îndrăzneala,creativitatea cineastei avangardiste belgiene  Agnès Varda, cunoscută pentru filme precum „Cléo de 5 à 7″   „Les Glaneurs et la Glaneuse” ,,Sans toit, ni loi,”,, Le Bonheur” (reprezintă o nouă abordare  filmată  în stil  pop art ) ,etc.  n  65 de ani de  experimentare, modernitate,  a fost una dintre marile figuri ale nouvelle vague franceze și a rămas fidelă convingerilor sale de artist independent.

CANU

Ceremonia de deschidere va avea loc marţi,14 mai și va fi prezentată de actorul  Edouard Baer  care deschide și închide de patru ani, consecutiv, festivalul de film de la Cannes. Președintele juriului festivalului va fi cineastul mexican  Alejandro González Iñárritu. Joia aceasta va fi prezentată selecția oficială a acestei ediții a festivalului. La linia de start se află deja Quentin Tarantino,cu noul său film,, Once Upon A Time in Hollywood” cu un casting de vedete : Brad Pitt, Leonardo Dicaprio, Al Pacino, Margot Robbie .
Alte capete de afiș ar putea să fie Steven Soderbergh cu filmul ,,The Laundromat” cu Meryl Streep și Gary Oldman, Pedro Almodovar cu,,Durere și glorie” având-o protagonistă pe Penelope Cruz sau James Gray cu filmul,, Ad Astra” , un science-fiction , tot cu Brad Pitt, care ar avea  șanse sa fie în lumina reflectoarelor ,pe covorul roșu,cu un premiu !

Printre alți obișnuiți ai Croisette ar putea să între în selecția oficială și Ken Loach (Sorry we missed you), frații Dardenne (Ahmed), Xavier Dolan (Matthias și Maxime), Bruno Dumont (Jeanne), Abdellatif Kechiche (Mektoub My Love : Intermezzo), Céline Sciamma (Portrait de la jeune fille en feu) sau Rebecca Zlotowski ,,O femeie ușoară”

În deschidere,iată  un nou film din lumea, deja, în vogă,  a zombilor ,,The Dead Don’t Die”,  o comedie de  Jim Jarmusch.
Nici anul acesta nu mai  sunt  acceptate  producții  Netflix, deoarece refuză să-și distribuie filmele în sălile de cinema !

Selecţia oficială a festivalului va fi anunţată joia aceasta ,18 aprilie, de Pierre Lescure, preşedintele festivalului şi de Thierry Frémaux, delegatul general.

În loc de concluzie:Emoji

Game of Thrones sezonul 8…

…sau când serialul o ia înaintea filmului. Să recunoaștem că nu acesta e traseul obișnuit.
Avem întâi o poveste – scrisă sau „povestită” – ecranizată apoi și abia în pasul trei lungită într-un serial.

Nu este cazul poveștii sau Cântecului de gheață și foc a lui George R. R. Martin, unde serialul nu numai că a luat fața filmului, dar a luat-o și înaintea cărții, care n-are încă un final, și a rămas în chiar și în urma seriei a VII-a. De ce viteza asta? La „cererea publicului” sau a producătorilor – ce credeți, oare cine n-a mai avut răbdare?

Reviewers Wanted!

Înainte de a răspunde la întrebarea (retorică) de mai sus, vreau să anunț reluarea activității pe CeFilmeVăd.blog, așa că suntem în căutare de recenzori (în traducere liberă), dar nu genul de revizori contabili (sic!), ci autori de recenzii, mai degrabă. Asta pentru că m-am uitat  puțin pe statistici și de prin 17 martie (adică de aproape o lună) vizualizările au scăzut puternic.

Și ce să vezi: o lună e chiar distanța de la penultimul articol de pe blog – postat de mine – până la ultimul, ceva mai recent, scris de Adriana Ortansa-Lazăr! Filme bune au fost destule în ultima perioadă, plus că au apărut și câteva sezoane noi din serialele mele preferate: Gomora, Miliarde și – chiar azi – Games of Thrones. Azi, despre ultimul din cele trei.

Game of Thrones blochează serverele HBO

Primul episod din al optulea și ultimul sezon al popularului serial Game of Thrones a reușit contra-performanța de a bloca serverele HBO care, între noi fie vorba, nici până acum nu se descurcau prea grozav. Nu mai puțin de 1 miliard de oameni s-au repezit să se uite, în același timp, la Winterfell. N-o să fac spoiler, dar câteva impresii personale tot o să las.

Noua serie arată grozav, în sensul că nu dă rateuri, la nivelul ăsta și la sumele investite sunt excluse erori de filmare. Problema e la scenariu, pentru că toate intrările și ieșirile din scenă, tipice lui George R.R. Martin, care nu ezită să-și killerească personajele, devin obositoare. Regulile story-tellingului sunt respectate, dar la un moment dat, simți un tipar.

Orice intrare în scenă e impresionantă. Personajul promite să-și dezvăluie o altă față, pe care abia i-o ghiceai. Apoi, de îndată ce și-o arată, intră în conflict cu un altul, în care n-ai fi ghicit un antagonist. Dar nici nu-ncepe bine conflictul, că harșt! pică un cap – și alt posibil „erou” se pregătește să ocupe cadrul.

Totuși, copiii și bastarzii din Nord supraviețuiesc cumva, și-n această ultimă serie ei se reunesc. De obicei intersecția asta de personaje venite din fire narative disparate naște situații care aproape că se scriu de la sine; ele vin firesc, parcă din „istoricul” personajului și îți dau senzația unei înțelegeri profunde a poveștii.

Cât despre Cântec de gheață și foc, viitoarele romane din serie, Aripile Iernii și Un Vis de Primăvară încă stau să apară. George R. R. Martin a spus doar că ultimele două cărți îi vor purta pe cititori mai mult spre nord decât oricare din precedentele volume și că în ele vor apărea Ceilalți.

Când autorul e tentat să joace în filmul făcut după propria carte – care încă nu a fost scrisă

Cert e că George R. R. o lungește de vreo 8 ani deja (din 2011) cu Winds of Winter. El recunoaște că David (Benioff) și Dan (Weiss) l-au invitat pentru o apariție cameo într-unul din episoadele ultimei serii – chestie de care a fost chiar tentat. Cea mai importantă remarca a sa mi se pare însă cea în care susține că scriitura sa nu este o serie, ci o singură poveste: „For what it’s worth, I do not consider A SONG OF ICE AND FIRE to be a series”.

It’s one story.

„A huge complicated story, admittedly, one that will take seven volumes to tell (once I finish the last two). And in any case, FIRE & BLOOD is not strictly speaking a part of A SONG OF ICE AND FIRE. It’s imaginary history set hundreds of years before any of the characters in SONG were born.”

,,Unplanned” (Neplanificat)-2019

Politicile de planificare familială sunt totdeauna extrem de nocive :
fie că încurajează  avorturile , desconsiderarea familiei tradiționale, libertatea de a decide a individului ,adesea încălcând flagrant drepturile altui individ,al altor categorii sociale, interesului marii majorități, acuzate de a fi retrograde , închistate, năclăite în prejudecăți
fie că , dimpotrivă, distrug destine prin forțarea legiferată a interzicerii avorturilor provocate, condamnarea divorțului dintre soți, impunerea sacrosanctității unei anumite religii, descurajarea emancipării socio-culturale a femeilor
Anul acesta, pe 25 ianuarie 2019, Statul New York a aprobat legea intitulată ,, Actul pentru Sănătatea Reproducerii „ care răstoarnă conceptele de „crimă” și „persoană”, permițând ca un avort să se facă până în luna a noua de sarcină, chiar și în absența unui medic
Stupefiant !

Acțiunea dă naștere (în statele dezvoltate) la reacțiune, astfel că propaganda în sens invers a fost îmbrățișată nu doar de credincioșii religioși (creștini), de opoziția politică, de unele canale de informare publică , dar și de sensibilizare a publicului  prin  filme  anti-avort  care, iată, răspândesc dezinformarea și construiesc o lume care este  imaculată, creștină (cred , ei! Emoji ) și conservatoare .
Pe 29 martie 2019 , în peste 1.000 de cinematografe din Statele Unite, a fost lansat filmul „Unplanned”, peliculă care are  la  bază  autobiografia  lui  Abby Johnson, fostă directoare a rețelei de clinici* Planned Parenthood , principala rețea de avorturi din SUA care din susținătoare a avortului, s-a transformat în opozantă a acestuia, în momentul în care a văzut cum un copil se luptă pentru viață pentru a nu fi ucis în pântece și Abby Johnson a devenit chiar unul din liderii mișcării pentru viață și susținătoare a femeilor în criză de sarcină.

                                    Abby Johnson,38 de ani   &  interpreta Ashley Bratcher

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Filmul dezvăluie cum INCREDIBILUL moment de răscruce din viața eroinei a fost precedat de ani de speranțe înșelate, iar apoi a venit momentul de revelație. Multe din secretele întunecate ale Planned Prenthood și ale industriei de avorturi vor fi relevate celor care vor urmări filmul. „Nimeni nu va putea să spună că nu a știut după ce va vedea filmul”, a declarat Johnson. Teoretic se abuzează de scene sângeroase care invadează ecranul, pentru a convinge că avortul este nesănătos, lasă sechele psihice, infertilitate, regrete …eterne.

Filmul încearcă să  educe societatea , la fel ca și cei din tabăra adversă care încurajează comportamente sexuale deviante, pentru a crea un nou model de normalitate. Chiar dacă se aplică cu ostentație , din ambele ,,viziuni” , etichetări, aproape aș râde de unele paradoxuri : familiile hetero sunt , pentru unii ,de domeniul trecutului, desconsiderate și nesănătoase, pe când cuplurile homo luptă să aibă familie legalizată prin căsătorieEmoji .

O, tempora,o,mores!

 

 

 

Proiectul cinematografic a stârnit reacții de împotrivire la Hollywood și de cenzură pe canale TV precum Travel Channel, Cooking Channel, Lifetime sau Hallmark, care au refuzat să îi facă publicitate (contra cost). De asemenea, Motion Picture Association of America a încadrat filmul „Unplanned” la categoria „R –restricted/acces restricționat”, categorie destinată de regulă filmelor ce conțin violență, limbaj vulgar, nuditate sau sex.
Totuși, acest film pro-viață a spulberat așteptările și se dovedește un mare succes, confirmat de cifrele de box-office și cele ale principalelor platforme care măsoară audiența și aprecierea publicului. Astfel, „Unplanned” a avut incasări de 6,1 milioane dolari în weekend-ul lansării, dublu față de previziunile specialiștilor.

„Suntem bucuroși de faptul că poporul american a răspuns cu aceast sprijin masiv, așteptăm cu nerăbdare să vedem ce se întâmplă în săptămânile următoare”, au declarat într-un comunicat de presă  co-regizorii  și  scenariștii  Chuck Konzelman și Cary Solomon.

În prezent filmul a pierdut deja patru poziții în top!

 

 

 

* Planned Parenthood este cea mai mare rețea de susținere a avortului din lume, fiind finanțată parțial de la bugetul de stat al SUA. Fundația fondatorului Microsoft, Bill Gates, dar și Fundația Ford a miliardarului Buffet se numără printre donatorii acestei corporații.

Lie to me – povești de păcălit adulții

Serialul ăsta s-ar fi putut numi la fel de bine „Don`t lie for me, Argentina” sau stând strâmb și judecând la chițibușuri. Oricât mi-ar plăcea mie de Tim Roth, și orișicât aș putea înțelege importanța unui serial în cariera unui actor, tot n-am reușit să văd – cu multă bunăvoință – decât vreo 2 episoade din Lie to me.

Mă rog, spectatorii săi n-or fi ei primii naivi ce cad victime propriilor teorii. Limbajul corpului, hai să zicem!, dar microexpresiile sunt interpretabile. Tim Roth, un actor subtil, capabil altfel să stoarcă nuanțe chiar din roluri absurde, se pierde în lecțiile de pseudo-psihologie din acest serial. Ideea că poți ghici intențiile cuiva nu doar din vorbe, ci și din mimică e bună și cât se poate de reală, dar să nu exagerăm…

Toată tărășenia devine evidentă când cei doi protagoniști o angajează pe Ria Torres (Monica Raymund), care pare să aibă un talent înnăscut în detectarea minciunilor. Adică toată teoria cu microexpresiile devine doar un soi de fast-checking. Plus că după vreo câteva episoade dintr-astea o sa-ncepeți să va uitați suspect la persoanele din jur.

Iar aceștia, în consecință, or să creadă că sunteți cam dubioși. Chiar dacă sunt unele ticuri care dau de gol o minciună, trebuie sa fii destul de atent pentru a le observa, iar social-media nu încurajează deloc tendința asta, ci mai degrabă să fii zen. Apoi, în lumea asa trebuie ca abilitățile tale să te mai și ajute să vii cu ceva la fața de masă.

Ori, chițubușurile din acest film te pot ajuta doar în particular. În viața reală nu prea poți face zoom, nici măcar nu prea poți să te uiți insistent, darămite să faci poze și să pui lupa pe mutra interlocutorului. Așa că minciunile pe care, eventual, le poți depista după ce urmărești acest serial, nu pot face altceva decât să-ți strice viața personală.

Până să joace în „Șeriful”, nu credeam să văd ceva mai prost cu Tim Roth. Tipul mi-e așa de simpatic după Legenda pianistului de peste ocean și alte capodopere în care a jucat încât eram în stare să mă uit la orice film în care apărea pe afiș doar pentru mutrele lui. Sau cel puțin așa credeam până să aflu că poate (și el!) minți actoria.