Vikings sezonul V – la final

La sfârșitul lunii decembrie s-a reluat sezonul V, iar ultima parte a acestuia (episoadele 11-20) se difuzează în fiecare joi pe History. În seara asta de la orele 21 rulează episodul 18 – Baldur, în care urmărim lui aventurile lui Hvitserk, Flokki și Ubbe. Dacă în prima parte a seriei V din Vikings luptele dintre fii lui Ragnar mi s-au părut cam ilogice și haotice, acum totul pare să capete sens, iar personajele să prindă contur.

După dispariția liderului, triburile de vikingi se dezbină, dar fii săi își găsesc în cele din urmă, fiecare, propria direcție. Curioasă decizia de a rupe sezonul 5 în două calupuri a câte 10 episoade, atât de depărtate încât ultimul din prima parte părea a lăsa multe semne de întrebare și istorii neterminate.

Însă, cum firele narative se complicaseră, este clar că a fost nevoie de o distanță pentru că fiecare sezon (iar mai nou și jumătățile) aduce câte  ceva nou, câte un element care-l face din ce în ce mai interesant. În acest sezon apare încă un fiu al lui Ragnar – Magnus, făcut în timpul captivității din Wessex – iar un personaj episodic afirmă: toți (vikingii) suntem fii lui Ragnar Lothbrok!

Personajele sunt complexe și carismatice, iar scenele de luptă la fel de reușite. O senzație persistentă după moartea lui Ragnar, care a devenit mai clară din această a doua jumătate a sezonului V, este că Vikings devine un fel de Games of Thrones, prin împrăștierea eroilor principali. Dacă în primele sezoane am urmărit ascensiunea eroului Ragnar Lothbrok, intrat în legendă ca descendent direct al lui Odin, zeul războiului, firul principal s-a desprins în atât de multe fire disparate încât nu mai știi ce să urmărești.

Constructorul de corăbii Floki e pe cale să moară și el, dar renaște spiritual și ajunge într-un ținut izolat, trăgând după el, asemeni lui Noe, câteva familii. Acest mit fondator al Islandei putea constitui, desigur, un film separat. La fel și legenda ascensiunii lui Björn Ironside, despre care nu știm cum de nu mai ajunge odată rege al Suediei: de vină or fi numeroasele neveste pe care le schimbă, sau fiindcă e fugărit de Ivar, ori fiindcă stă în umbra lui Ubbe.

Reclame

Tag (2018)

O producție pentru corporatiști, cu Jeremy Renner, Jon Hamm, Ed Helms, Isla Fischer care – by the way – este sotia lui Sacha Baron Cohen. Filmul este bazat pe o poveste adevarat publicata în Wall Street Journal despre un grup de prieteni care o luna in fiecare an joaca Leapșa sau Dă-o mai departe. 

Povestea adevarată este și mai grozavă decât filmul asa ca va recomand să o citiți, iar motivul pentru care au continuat să joace acest joc și în viata adulta este acela de a ramane in contact, de a se revedea măcar pe parcursul acelei luni din fiecare an, iar premisa este deosebită.

În lumea actuala din pacate pierdem de multe ori contactul cu prieteni buni din liceu sau facultate, iar daca mai pastram legatura este eventual prin facebook. Filmul este simpatic, scenele amuzante sunt multe si reusite, multor critici nu le-a plăcut, dar eu cred ca merita sa-i dati o sansa… iar cu ocazia asta va dau și o leapșă, la rubrica de comment să scrieti filmul și serialul care v-a placut cel mai mult în 2018 🙂

A Quiet Place

Probabil că l-ați văzut deja – dacă nu, nu e timp de pierdut! Cu John Krasinsky și Emily Blunt, pe el îl stiti deja din The Office și Jack Ryan macar, iar Emily Blunt nu cred ca mai are nevoie de prezentare.

Într-o lume postapocaliptica, Jack si Emily – care sunt un cuplu și în viata reală – încearca să se ferească în tăcere absolută, împreuna cu cei doi copii ai lor, de monstrii orbi dotati însă cu un auz hiperdezvoltat, și care ucid tot ce aud.

Acum premisa poate nu pare asa interesantă dar realizarea e fantastica, atât de bună încât Stephen King, un maestru al genului horror, a fost extrem de incantat iar pe Rotten Tomatoes filmul e evaluat 95% pozitiv, o cifră atât de buna încât John Krasinsky pregătește deja un sequel.

Filmul e foarte reușit, mie mi-a adus putin aminte de Bird Box, respectiv Bird Box de el, nu a devenit viral ca si Bird Box căci exista deja Bird Box Challenges, dar după parerea mea A Quiet Place este mult mai bun.

John Krasinsky demonstrează că nu ai nevoie de un buget supradimensionat, de efecte speciale nemaivăzute, pentru a realiza un film bun, căci un film pleacă de la o poveste și aici povestea este foarte bună și inteligent redata. Asa ca nu mai pierdeți timpul dacă nu l-ați văzut.

The Vanishing

Este vorba despre un thriller psihologic scoțian al cărui titlu a fost schimbat înainte de lansare – titlul inițial era The Keepers. Gerard Butler și Peter Mullan fac parte din distribuție, plus încă vreo câțiva actori mai putin cunoscuți international.

v2Filmul pleacă de la evenimente reale: disparitia misterioasa a celor trei paznici de far de pe Flannan Isles în anul 1900 – mister nerezolvat până în prezent, pe care încearca sa il explice printr-o poveste antrenantă, ficțională evident.

Filmul are suspans, povestea curge încet, parcă în ritm de metronom, actorii fac un joc bun, un film ideal de văzut într-o după-amiază friguroasa de decembrie 🙂  Nu ratați!

Netflix – next level entertainment

În mintea lui Reed Hastings cu siguranță că s-a înfiripat o idee, când și-a dus caseta video împrumutată înapoi la magazinul de la colț, și a fost taxat cu 40 de dolari pentru că a ținut filmul Apollo 13 cu câteva zile peste termenul de împrumut. Consecința a fost că împreună cu Marc Randolph au creat compania Netflix în 1997. Firma, care la ora aceea avea 30 de angajați, era de fapt un magazin de împrumutat casete video cu livrare la domiciliu după modelul tradițional, adică era percepută o taxă per casetă împrumutată, doar că taxa de întârziere a fost scoasă din ecuație.

Oamenii au prins repede gustul noii mode, compania și-a luat avânt rapid. Deși primul an cu profit a fost anunțat în 2003, valoarea companiei Netflix, care a pornit cu un capital de câteva milioane, a fost aproximată la 50 de milioane de dolari în 2000. Acesta a fost doar începutul, Hastings în curând a schimbat strategia și a transformat închirierea de filme într-un serviciu pe bază de abonament, care, cu mici întreruperi, în 2005 număra deja un milion de DVD-uri pe zi. Între timp, cu răspândirea acoperirii cu internet broadband, și atenția companiei s-a orientat în această direcție.

Nu le-a trecut prin cap să renunțe la sistemul de închiriere prin poștă! Dar dacă tehnologia le-a permis, de ce să nu fi încercat atragerea unor clienți noi, cărora li se părea o soluție mai comodă să-și urmărească serialul preferat pe internet în loc să piardă timpul cu manevrarea unor aparate? Bineînțeles, colecția de titluri ce era disponibilă în acest format era mult mai modestă, deci ca să nu fie nevoiți să o ia de la zero, clienții deja existenți au putut beneficia de noul serviciu gratuit sau în măsura abonamentului lor, dar cu timpul cele două subtipuri ale afacerii au putut fi separate total.

Totodată și titlurile disponibile s-au înmulțit, deoarece azi clienții au la dispoziție o listă cu titluri din cataloagele aproape tuturor marilor studiouri hollywoodiene precum și a câtorva distribuitori mai mici; în această listă și-au făcut loc atât clasicii cât și producții mai recente.  Repertoriul de aproape o sută de mii de filme și seriale este în sine un factor important pentru oamenii să considere Netflix un canal de televiziune alternativ, care le-a adus nu doar libertatea editării programelor, la o treime din prețul abonamentelor de cablu tradiționale, dar le-a și economisit timp.

Cine știe, dacă vor continuă în acest ritm, poate până în 2025 se va adeveri previziunea unuia dintre fondatorii Netflix și toate canalele de televiziune vor adopta modelul lor. Chit că nu este cine știe ce mare filozofie, ci pur și simplu o speculare a nevoii de entertainment, dus la un alt nivel, însă – mai apropiat de cinema (și pop-corn) decât de canalele clasice (și gratuite) TV.