Fragmente de vieți paralele

Săptămâna aceasta s-a deschis la Cinema “Elvire Popesco” cu proiecția de presă a noului proiect semnat Radu Jude, documentarul “Țara moartă”. Prezentarea oficială îl descrie ca “un eseu documentar compus din peste 500 de fotografii din cele peste 8500 ale colecției Costică Acsinte, texte de Emil Dorian și fragmente de pe coloana sonoră a filmelor de propagandă din anii ’30-’40”.

Pentru spectator, este o invitație de a răsfoi un album foto surprinzând fragmente din viața cotidiană de acum 70-80 de ani, momente publice și momente private, portrete individuale, de familie sau de grup, pe o coloană sonoră parcă desprinsă dintr-o altă lume, sugerând o altă viață. Imaginea și sunetul creează astfel în mintea spectatorului vieți paralele, pentru că par imposibil de adus împreună – oameni în costume de baie, făcând plajă sau înotând, ‘acompaniați’ de povestea drumului spre lagăr a mii de evrei, înghesuiți în vagoane, lipsiți până și de apă, pe care ajungeau să o plătească chiar și 20.000 lei paharul.

Dacă imaginea îl pune uneori pe spectator în postura de a pătrunde în intimitatea unor momente de familie (spre exemplu, părinți plângând lângă coșciugele copiilor), întrebându-se cât de etică este o astfel de invadare, sunetul, prin fragmentele citite de însuși Radu Jude din jurnalul doctorului evreu Emil Dorian, îi dezvăluie ororile petrecute vreme de un deceniu (1937-1946) împotriva evreilor din România. Cu atât par acestea mai grozave, cu cât sunt alternate cu discursuri sau cântece propagandistice, care ridică în slăvi poporul roman, ospitalier, tolerant, milos, precum și pe conducătorii săi. Românii botezați în religia creștină își păstrează tradițiile de marile sărbători, Crăciun, Bobotează sau Înviere, Generalul Antonescu face apel către aceiași creștini să se întoarcă la tradiția milei și întrajutorării. Și în același timp, evreii trăiesc zeci de ani într-unul singur, unele după altele “zile cenușii, friguroase și pătate de sânge”.

Filmul-documentar al lui Jude atinge o coardă sensibilă, dar numai dacă spectatorul îi permite aceasta, cu atât mai mult cu cât regizorul este hotărât să lase în seama sa interpretarea titlului și a filmului însuși. O decizie care pare să indice că spectatorul este esențial în înțelegerea filmului, cu un rol asemănător cititorului unei cărți, așa cum este descris de poetul și prozatorul Cătălin Pavel – “Produsul final se datorează amândurora [scriitor și cititor] și este tocmai libertatea pe care și-o ia cititorul de a interpreta, în moduri pe care nu le poți anticipa, textul tău, care duce la deschiderea lui finală, pe care tu de asemenea nu o poți anticipa” (în emisiunea Identități Culturale din 17 mai 2017).

“Țara moartă” poate așadar să nu facă referire la moartea – ca fenomen – care a atins hotarele României în preajma și în timpul celui de-al doilea Război mondial, și nici măcar la crimele  împotriva evreilor, pe care se concentrează povestea filmului, cât mai degrabă la moartea spirituală a unei națiuni care s-a implicat sau le-a tolerat pe acestea. O interpretare susținută de titlul în engleză, “The Dead Nation”. Jude reușește de asemenea să creeze un pod între trecut și prezent, filmul încheindu-se cu un fragment profetic din jurnalul lui Emil Dorian: “Apoi vor veni alegerile și vom continua să reconstruim țara și să re-educăm oamenii”.

“Țara moartă” reprezintă o incursiune în trecut care nu ar trebui ratată, indiferent de poziția spectatorului față de evenimentele schițate aici. O călătorie care trebuie făcută fără prejudecată, lăsându-te în voia văzului și a auzului, în ciuda contradicțiilor pe care cele două simțuri le creează pe parcursul vizionării.

Sursă  foto: cinemagia.ro

Anunțuri

Eastwatch – Game of Thrones VII

Dacă în episoadele precedente ale seriei a avut loc întâlnirea lui Jon Snow cu Daenerys Targaryen, prilej pentru fani să facă tot felul de presupuneri puse în montaje pe youtube, în „Eastwatch” regele Nordului pleacă într-o acțiune disperată. El beneficiază de ajutorul unui personaj care părea condamnat la dispariție lentă, dar a fost salvat de Samwell.

Rondul de noapte (the Nightwatch) capătă cu această ocazie o nouă denumire, datorită castelului din Est, se pare. Ce ridică semne de întrebare în acest episod este momentul în care Jon Snow mângâie dragonul și cel în care intrigantul Peter Baelish zis și Degețel, comandant al Cavalerilor din Vale, încearcă să bage zâzanie între surorile reunite Sansa și Arya. Citiți mai multe despre următorul episod, Beyond the Wall, aici.

Divan Film Festival

centruDacă sunteți prin Craiova sau împrejurimi, nu ratați Divan Film Festival, ce are loc în perioada 18 – 20 august în Craiova (în Centrul Vechi și la Inspire Cinema), iar în perioada 21 – 26 august se mută în Portul Cultural Cetate din județul Dolj. Intrarea este liberă la toate proiecțiile și concertele Divan Film Festival: filme, teatru, concerte și demonstrații culinare.

Este cea de-a opta ediție a singurului festival dedicat filmelor, muzicii și artei culinare balcanice. În programul festivalului disponibil aici puteți găsi 18 filme de lungmetraj, 20 de scurtmetraje, o piesă de teatru, concerte și demonstrații culinare.

mahala rai bandaFilmul care a deschis aseară ediția dedicată amorului balcanic a fost Burek/ Bourek (r. Vladan Nikolic, Grecia/Cipru/SUA, 2016), o comedie dulce-amăruie în care protagoniștii călătoresc, mănâncă și se iubesc în insula ficțională Chronos. Proiecția filmului a fost precedată de concertul celebrei trupe de muzicanți romi din satele Clejani și Zece Prăjini, Mahala Rai Banda, care a adunat câteva sute de persoane în Centrul vechi al orașului.

Alte două evenimente muzicale completează programul festivalului: Trio Solaar, un ansamblu format din trei tineri muzicieni cu o bogată experiență solistică, camerală și orchestrală, va concerta luni, 21 august, iar deja tradiționalul concert IMPEX, trupă cunoscută drept importatoare și exportatoare de sunete muzicale din diferite universuri (rock, house, muzică etnică, muzică clasică contemporană, manele), va avea loc miercuri, 23 august, în Port Cultural Cetate.

Parteneriatul cu festivalul de teatru Ideo Ideis continuă și anul acesta cu un spectacol al trupei Playhood, format din adolescenți de la „Clubul de educație alternativă” din Ferentari. Astfel,  sâmbătă, 19 august, de la ora 20.00, la Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova (Sala Studio), se va juca “Home”, povestea unor adolescenţi dintr-un centru de reeducare pentru minori. Închişi, izolaţi de societate şi forţaţi să urmeze o mulțime de reguli, aceștia sunt convinși de „băiatul nou” să evadeze. “Home” este despre vârsta adolescenţei şi despre tot ceea ce vine la pachet cu asta: alegeri greşite, rebeliune, dispreţ faţă de orice fel de autoritate, lipsa de modele, asumarea sau neasumarea unui destin.

mircea grozaNici demonstrațiile culinare nu lipsesc din programul acestei ediții. Unul dintre invitații tradiționali ai festivalului este Mircea Groza, care face adevărate demonstraţii de virtuozitate gastronomică, arătându-ne cum se poate reconstitui bucătăria romană din preparate actuale, dar şi cea dacică, graţie descoperirilor arheologice. Mircea Groza revine la Port Cetate luni, 21 august, pentru un show culinar de zile mari.

Marți, 22 august, schimbăm meniul balcanic cu unul spaniol grație lui Alejandro Barrachina Domenech: burtă de vită a la Madrid, tortilla española, paella valenciana, caracatiță “A Feira” din Galicia, roșii varietate roz din Barbastro cu ulei din măsline extra virgin și sare de mare grosieră.

Nicu Dumitru reprezintă la Divan Film Festival anul acesta bucătăria tradițională țigănească și aduce ștevie împletită ursărească și sax aj mas (varză cu carne). Se pot degusta miercuri, 23 august. Tot miercuri, 23 august, de la ora 21.30, va avea loc și proiecția aniversară a filmului care a lansat-o pe Rona Hartner, şi care a câştigat un premiu César pentru cea mai bună muzică (patru dintre piesele de pe soundtrack fiind semnate de Adrian Minune), Gadjo Dilo.

Proiecția are loc la 20 de ani de la premieră și va avea loc în prezența actriței principale, Rona Hartner. Pentru mai multe detalii accesați programul Divan Film Festival: http://divanfilmfestival.ro/program/. Iată mai jos cum a fost la Bourek, un veritabil film balcanic:

 

Mad to Be Normal 2017

 

Când vorbesc despre genii simt un mare disconfort, eu fiind într-un …alt univers. Se întâmplă și de data aceasta, când vreau să îl prezint pe eroul central al filmului ,, Înnebunit să fii normal”, o personalitate uimitoare , fascinantă și în realitate, și mă întreb din nou ce este geniul în acel cocteil de inteligență, muncă pasionată și febrilă, energii (adesea…energizate cu tutun, alcool și alte mici păcate) debordante, autoritarism care poate?  îmbrăca forma altruismului care maschează un uriaș Ego? Departe de mine gândul de a bănui o formă rafinată de șarlatanism!

Este vorba despre  Ronald David Laing  (n. 1927-d. 1989medic psihiatru  considerat de unii o somitate în materie , etichetat de alții ,,o minte sclipitoare care a luat-o razna”.  Asociat al  Anti-psychiatry Movement cu  David Cooper & Allen Krebs , el respingea tratamentele psihiatrice standard  ce vedeau  afecțiunile mentale drept  un proces biologic și ignorau  aspectul social,  intelectual și cultural  al acestora.  El însuși fiind alcoolic și considerat  psihotic a susținut că schizofrenia era o teorie și nu un fapt și punea la indoială utilizarea medicamentelor neuroleptice.Totuși,  a inițiat administrarea de  LSD.

De citit neaparat prefața la cartea,, „Divided Self” – R.D. Laing „(1996) a lui  John Clay
https://www.alergicblog.ro/2011/08/divided-self-rd-laing/

neb6

Citat ,, Psihiatria ar putea fi, iar unii psihiatri sunt, de partea transcendenţei, a libertăţii autentice şi a adevăratei creşteri umane. Dar psihiatria poate fi cu uşurinţă o tehnică de spălare pe creier, de inducere a comportamentului ajustat, prin tortură nevătămătoare (preferabil). Astfel, aş dori să subliniez că starea noastră ‘normală’, ‘ajustată’, înseamnă prea des abdicarea extazului, trădarea adevăratelor noastre potenţialităţi, că mulţi dintre noi avem doar un prea mare succes în dobândirea unui fals sine, pentru adaptarea la false realităţi…”.
Probabil unul din cele mai clare exemple ale abordării lui Laing, poate fi văzut într-o întâmplare relatată în aceast carte , întâmplare prezentată şi în film:

Această prezentare necesită JavaScript.

În timp ce se afla încă în Chicago, Laing a fost invitat de catre nişte doctori să examineze o tânără fată diagnosticată ca schizofrenică. Fata era închisă într-o celulă antifonată, într-un spital special şi stătea acolo dezbrăcată. De obicei îşi petrecea toată ziua legănându-se încoace şi încolo. Doctorii i-au cerut lui Laing părerea. Ce ar face în cazul ei? Pe neaşteptate, Laing s-a dezbrăcat el însuşi complet şi a intrat în celula ei. Stătea acolo cu ea legănându-se în ritmul ei. După aproape douăzeci de minute ea a început să vorbească, ceea ce nu mai făcuse de câteva luni. Doctorii au fost uimiţi. ‘Nu v-a trecut niciodată prin minte să faceţi asta?‘ le-a spus Laing cu o nevinovăţie prefăcută (pag. 170-171)…

Această prezentare necesită JavaScript.


Filmele biografice ne prezintă mai mult sau mai puțin exact fapte, comportamente ale personajelor din realitate și desigur apropierea de ele în acest fel ne dezvăluie incomplet sau subiectiv ,,mecanismul complicat” al omului.  Filmul ,,Mad to Be Normal ”  dezvăluie  o parte din viața faimosului psihiatru  R.D.Laing  pe când lucra la  Kingsley Hall,  în estul Londrei, între anii 1960 și 1970,  unde a făcut mai multe experimente îndrăznețe pe oameni diagnosticați cu diferite afecțiuni mintale. Metodele lui revoluționare au implicat folosirea LSD -ului asupra pacienților și o formă de auto-vindecare cunoscută ca metanoia, provocând indignare și controverse în  lumea medicală și schimbând radical atitudinile și percepțiile  în  lumea întreagă despre sănătatea mintală .

,,Înnebunit să fii normal” – Mad to Be Normal(2017) este un film regizat de  Robert Mullan ,avându-i în distribuție pe : David Tennant, Elisabeth Moss, Gabriel Byrne, Michael Gambon, David Bamber, Olivia Poulet , Trevor White.

Accident fatal pe platourile de filmare Deadpool 2

In cursul zilei de luni o cascadoare si-a pierdut viata pe platourile de filmare din Vancouver ale productiei Deadpool 2 atunci cand motocicleta pe care o conducea s-a izbit de parterul unei cladiri. Joi „SJ” Harris lucra pentru prima oara pentru o astfel de productie, fiind si prima femeie afro-americana care sa participe in curse de motociclism pe circuit deschis. Investigatia este in curs, dorind sa se afle precis cauza accidentului si daca producatorii au luat toate masurile necesare pentru a asigura siguranta in timpul filmarilor. Surse interne sustin ca aceasta repetase cascadoria, ba mai mult, o reusise de 4 ori inaintea evenimentului nefericit.

Imediat dupa relatarea vestii in presa, atat Ryan Reynolds in calitate de producator si actor principal, cat si studiourile Fox au emis declaratii de sustinere pentru familia si prietenii ei apropiati. Momentan, dupa cum era normal si de asteptat, productia a fost pusa in pauza si ramane de vazut daca va afecta in vreun fel lansarea filmului asteptata pe 1 iunie anul viitor.

dead2

Vestea vine la scurt timp dupa ce pe platourile de filmare ale Mission: Impossible 6 actorul Tom Cruise, cunoscut pentru afinitatea lui de a-si executa singur cascadoriile(la cei 55 de ani ai sai), a suferit o accidentare in timpul filmarilor, ridicand astfel intrebari legate de o intarziere a productiei. Un alt accident fatal a avut loc in aceasta vara la filmarile popularului serial The Walking Dead, unde un cascador a murit dupa ce a cazut de la o inaltime extrema.

Accidentele pe platourile de filmare nu sunt de loc o noutate, mai ales in randul cascadorilor, dar frecventa cu care tragediile par sa se intample nu poate sa nu ridice suspiciuni asupra modului in care scenele dificile sunt pregatite si atentiei acordate acestora. Un alt factor pot fi si zilele lungi de filmare sau costurile reduse ale productiilor, doar ce mentionam ca accidentul s-a intamplat in Vancouver, Canada, o locatie des aleasa de catre producatori datorita taxelor reduse pe care canadienii le impun studiourile care aleg tara lor ca loc de filmare.

Acesti oameni isi risca siguranta si dupa cum se vede chiar viata, totul in numele divertismentului, pentru ca nu-i asa, ne place sa vedem un film de actiune plin de cascadorii periculoase si care mai de care mai inventive, dar rareori ne gandim la munca si sacrificiile depuse pentru ca noi sa stam intr-o sala de cinema timp de 2 ore si sa ne aruncam cu popcorn in gura, uitand de grijile de acasa, dar poate neapreciind suficient ceea ce vedem pe ecran. Daca suna a mustrare, ei bine, nu este. Doresc doar sa atrag atentia, iar poate data viitoare ne vom gandi si la acesti oameni ale caror fete nu le vezi niciodata in filme, pentru ca tocmai asta este treaba lor, una a naibii de dificila si periculoasa.