Cât de prost este cel mai prost film din istorie?

Povestea making-of-ului celui mai prost film din istoria cinematografiei, The Room” (2003) și catalogat de unii drept trăznaia absolută a sezonului în cinema, ”The Disaster Artist” se alege cu unul din Globurile de Aur 2018 (James Franco pentru cel mai bun actor într-un film comedie sau musical) și îl acoperă indirect – dar oficial – de glorie pe Tommy Wiseau, după cincisprezece ani de dizgrație și suplicii. Și pentru că nu ai cum să savurezi pe deplin ”The Disaster Artist” fără să fi văzut mai întâi ”The Room”, sfatul meu este să începi cu acesta din urmă. 

Cât de prost este, așadar, cel mai prost film din istorie?

Avem un tânăr bancher, pe Johnny, un personaj caraghios și excentric, de o candoare și stupizenie care te vor duce imediat cu gândul la Florence Foster Jenkins, pe care iubita Lisa îl înșală cu cel mai bun prieten, Mark, și care, trădat și devastat, se sinucide monologând shakespearian, trăgându-și un glonț în gură.

Eu aș zice că e cel mai bun film prost pe care l-am văzut vreodată, într-adevăr un film-cult despre cum nu se face un film, un clasic al filmelor proaste și care, în mod bizar, a fost acceptat cu o înduioșătoare bunăvoință de public și de critici și a lăsat în urmă replici care au făcut istorie, cum e celebra ”You’re Tearing Me Apart, Lisa!”. Faptul că e jucat atât de grotesc și că e plin de cadre stupide ori dialoguri mai proaste decât un film porno te vor face să te întrebi dacă nu care cumva totul a fost aranjat deliberat și dacă… nu cumva te afli în fața unei parodii? 

După cum vei vedea ulterior în ”The Disaster Artist”, răspunsul este categoric negativ. ”The Room” nu a fost deloc o parodie, ci într-adevăr, a fost chiar atât de prost pe cât ai văzut. Cu origine etnică și vârstă incerte, plin de bani, excentric și ambițios, însă de o idioțenie monumentală, Tommy Wiseau se visează  actor tragedian și îl adoră pe Shakespeare. Complet lipsit de talent, joacă grotesc, neadecvat și strident și, respins de studiouri și producători, decide să își facă propriul film, să îl regizeze, să scrie singur scenariul și să fie protagonistul totodată. 

Din vanitate și ipocrită filantropie, îl cooptează în acest proiect și pe Greg (interpretul lui Mark, prietenul infidel  din ”The Room”) pe care îl va manipula,  îl va teroriza și îl va șantaja emoțional cu fiecare ocazie. Tiran și nesuferit, filmează după bunul plac; echipa nu îndrăznește să aibă obiecții nici în fața lipsei crase de talent a ”omului cu banii”, nici în fața mojiciei și nemerniciei lui. Filmarea este dusă la bun sfârșit, bugetul este epuizat și în seara premierei se va găsi în fața unei săli pline de oameni veseli și amuzați care nu îi vor huidui producția caraghioasă – așa cum el însuși se aștepta – ci, dimpotrivă, îl vor acoperi, generoși, de aplauze și ovații și, amuzați de genialitatea stupizeniei întregului film, îl vor băga irevocabil în istorie.

Așadar, printr-o ironie adorabilă a sorții, ”The Room” devine mai cunoscut și mai vizionat acum ca oricând (personal, mizez pe o creștere considerabilă a notei lui pe IMDb), iar Tommy Wiseau, cu Globul de Aur în mână, alături de James Franco, își vede visul împlinit, chiar dacă nu așa cum plănuise inițial. Până la urmă, nici Bela Lugosi nu a luat vreodată un Oscar pentru ”Dracula”, dar l-a luat Martin Landau, jucându-l pe Bela Lugosi in ”Ed Wood”, nu-i așa?

Anunțuri

Hitman’s Bodyguard-Care pe care – DVD

Hitman_s Bodyguard dvd

Recenzie DVD:

Încă de când am căutat informații despre distribuție și am văzut că în rolurile principale vor fi Ryan Reynolds și Samuel L. Jackson, precum și din numele peliculei – am fost convinsă că este vorba despre o comedie / acțiune. Și nu m-am înșelat cu nimic.

Timp de 118 minute am intrat în lumea unuia dintre cei mai bun agenți de protecție din lume – personaj interpretat de Ryan Reynolds și am văzut ce înseamnă să ai responsabilitatea de a proteja persone importante, sub motto-ul : Plictisitor este mai bine. Asta până când nu mai este plictisitor, pentru că nici cel mai bun agent de protecție din lume nu poate lua în calcul întâmplarea, iar de aici lucrurile intră pe un alt făgaș.

Astfel, personajul interpretat de Ryan se vede nevoit să îi stea alături unui alt personaj care este printre cei mai buni în domeniul lui de activitate – acela de asasin plătit. Asasinul interpretat de Samuel L. Jackson (care are o istorie veche cu agentul de protecție, pe care a încercat să-l ucidă de nu mai puțin de 28 de ori) trebuie dus în siguranță la Curtea Internațională de Justiție de la Haga pentru a fi martor într-un proces împotriva unui personaj odios, însă cât de în siguranță poate fi atunci când atât Interpolul, cât și o mulțime de asasini fioroși sunt pe urmele celor doi?

O să aveți ocazia să o vedeți și pe Salma Hayek într-un rol savuros și interpretat cu haz, arătând că talentul nu ține de vârstă. Deși actrița a trecut de prima tinerețe, arată în continuare superb și dă un farmec aparte peliculei.

Distribuit de Provideo.ro

DETALII TEHNICE

  • Suport: dvd
  • Greutate: 100 gr
  • Sunet: 5.1
  • Disc: 1
  • Durata minute: 118
  • Imagine: 16×9
  • Sub-Dub: RO-EN

TRAILER

Fratia Hotilor la cinema

O odisee epică despre infracţionalitatea din Los Angeles, ,,Frăţia Hoţilor” îi aduce împreună pe marile ecrane pe Gerard Butler şi 50 Cent, într-un film plin de acţiune şi adrenalină, care din 19 ianuarie, va putea fi vizionat în premieră în cinematografele din toată ţara.

,,Frăţia Hoţilor” urmăreşte vieţile intersectate, deseori cu implicaţii personale, ale unei brigăzi de elită a Departamentului de Poliţie din L.A. şi activitatea celei mai de succes bande de hoţi din stat, având în vedere că nelegiuiţii plănuiesc jaful aparent imposibil al Băncii Rezervei Federale din centrul oraşului Los Angeles.

Desfăşurându-se în Los Angeles-ul zilelor noastre, oraşul cu cea mai ridicată rată a jafurilor de bănci din lume, filmul foloseşte formula tradiţională “poliţişti şi spărgători”, dându-i un impuls de adrenalină şi estompând graniţele dintre bine şi rău, pentru a crea un thriller tensionat de acţiune care nu este doar un thriller despre un mare jaf, ci şi o dramă psihologică de acţiune.

Filmul explorează dinamica dintre Gerard Butler (Cod Roşu la Casa Albă; 300, Eroii de la Termopile) şi Pablo Schreiber (13 Ore: Soldaţii Secreţi  din Benghazi, Orange Is the New Black), inamici de moarte aflaţi în tabere adverse ale legii care se îndreaptă către o confruntare explozivă.

Povestea filmului ,,Frăţia Hoţilor” oglindeşte lumea în care trăim. Oamenii sunt complecşi, liniile dintre bine şi rău nu sunt atât de bine delimitate pe cât ne-am dori să credem şi, deseori, percepţia asupra binelui şi asupra răului nu e colorată doar în alb şi negru, forţându-ne astfel să ne zbatem în zone de gri în timp ce facem faţă provocărilor vieţii.

Filmul marchează debutul regizoral al scenaristului şi producătorului Christian Gudegast (Cod Roşu la Londra), care foloseşte un scenariu original, bazat pe o poveste scrisă de Gudegast şi Paul Scheuring (Prison Break: The Final Break). Alături de Gudegast îi avem pe directorul de imagine Terry Stacey (Câinele, Adevăratul meu Prieten, Elvis şi Nixon), pe scenograful Kara Lindstrom (Lila şi Eve, Crush), pe designerul de costume Terry Anderson (Jane: Lupta pentru Supravieţuire, Urma Scapă Turma), pe editorul nominalizat la Premiile Oscar Joel Cox (O Fată de MilioaneLunetistul American), şi pe compozitorul Cliff Martinez  (The Foreigner, Demonul de Neon).

 Mai multe informaţii despre film găsiţi accesând profilul de Facebook: Facebook/DenofThievesRomania.

Trailerul filmului poate fi vizionat aici: https://www.youtube.com/watch?v=i3mNLxTc8Nc

Mongolul

Chiar dacă este departe de rigoarea istorică (oricum adevărurile și mistificările de la  mongolii acelei epoci s-au transmis oral, triburile – de fapt hoardele lor – fiind nomade), chiar dacă  pune accent sau chiar de aceea, pe Omul (copilărie, suferințe, umilințe, stoicism, iubire, principii) care va deveni conducătorul unui imperiu mai mare decât acela a lui Alexandru Macedon, chiar dacă unele situații sunt de-a dreptul neverosimile, filmul Mongolul mi-a plăcut.

Îl consider o baladă, un poem contemplativ  în care natura sălbatică și viețuitoarele sunt  imagini de o copleșitoare frumusețe.  Dezlănțuirea elementelor naturii, stilul de viață  în stepele întinse, în zone deșertice sau în munți, în aer liber, toate au contribuit la formarea oamenilor căliți, dârji, neîndurători. O apropiere etnologică de modul de viață, de îmbrăcăminte, tradiții, prietenie, trădare, iertarea umilitoare, datorie, fidelitate = statornicie sunt bazele unui profil al  „Mongolului”

Costumele, armurile, scenele epice ale bătăliilor, multitudinea protagoniștilor completează această Genghiskhaniadă. Actorul japonez Tadanobu Asano/Genghis Khan are un rol foarte bine făcut, dar admirația mea specială este pentru Odnyam Odsuren (forța privirii acelui copil) interpretul viitorului han care în prima tinerețe se numea Temüjin. Interpreta lui Bőrte, nevasta lui Genghis Khan este actrița de o frumusețe exotică rară, Chuluuny Khulan.

Regizorul Sergei Bodrov ne propune să găsim cheia personajului Genghis Khan ascunsă în copilăria și tinerețea acestuia. Filmul se interesează de evoluția lui Temüjin până la unificarea triburilor turce și a celor mongole. Apreciez că regizorul s-a străduit să ne ofere cât mai puține scene de violență extremă, încât să nu denatureze frumusețea și simplitatea acestui film de atmosferă kurosawiană.

Această prezentare necesită JavaScript.

Culorile cel mai adesea sepia și pastel sunt extrem de clare, la fel și scenele nocturne la care vezi pe întuneric, atât de nuanțate sunt siluetele, cerul, apele , munții) câteodată pete de culoare fac un contrast care vrea să evidențieze (roșu, la nuntă, verdele de după ploaie). Filmările  din elicopter, cu ralenti-uri și accelerări epatante – cer nesfârșit, fluvii interminabile  taie răsuflarea spectatorilor.
Sinopsis
Filmul începe când Temüjin viitorul Genghis Han la vârsta de nouă ani – este dus de tatăl său într-o călătorie în care să-și aleagă fata cu care să se însoare peste cinci ani. El nu–și alege mireasă din tribul  cu care tatăl  său voia să se împace, ci pe Bőrte, o fetiță dintr-un trib unde au fost oaspeți. Temüjin îi promite lui Bőrte, aleasa lui, că se va întoarce după ea peste cinci ani.  Pe drumul de întoarcere tatăl său este otrăvit, iar băiatul, rămas singur, trece printr-o serie de grele  încercări, de la înfometare și umilințe până la sclavie. Mai târziu, cu ajutorul lui Bőrte, el reușește să depășească toate greutățile și să devină primul unificator al triburilor.

În realitate prima soție a fost a lui Temüjin a fost într-adevăr Börte Üjin Khatunar, după care au mai urmat unsprezece soții și vreo alte 500 de relații și paisprezece copii, dar i-a considerat urmași  la tron doar pe băieții făcuți cu Börte.

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Aproape ca un preambul al unui western clasic, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri (2017, r. Martin McDonagh) este una dintre cele mai intunecate comedii din ultima vreme, cu Frances McDormand în rolul unei anti-eroine, enervate și nemulțumite de incapacitatea forțelor de ordine în găsirea și pedepsirea celor care i-au ucis fiica. Ancorat în una dintre cele mai bune interpretări ale lui Frances McDormand, filmul ne duce în iad și înapoi pentru a ne oferi o reprezentare texturată a durerii și a culpabilității într-o comunitate.

t1Trei panouri publicitare abandonate scheletic, consumate și sfâșiate de trecerea violentă a timpului – imaginea unui cimitir al umanității rămas neutilizat de peste treizeci de ani – dau naștere unei povești fascinante. Ele prind viață în momentul în care Mildred Hayes (McDormand) le închiriază pentru a-și exprima furia și durerea resimțite pentru că violul și uciderea fiicei sale, în urmă  cu șapte luni, rămân nerezolvate. Pe panourile publicitare, pe un fundal roșu-sânge, Mildred comandă trei rînduri rigide: „violată în timp ce moare”, „și încă nu au loc arestări?”, „de ce, șerif Willoughby?”

Willoughby (Woody Harrelson) se află la conducerea poliției locale, un grup compact de rasiști brutali (ei nu torturează „negrii”, ci doar ”persoane de culoare”), dar este foarte empatic față de Mildred, chiar dacă este frustrat de acțiunile ei. Sentimentul său este în mare parte împărtășit de locuitorii orașului, inclusiv de preotul local. Chiar și fiul lui Mildred, Robbie (Luke Hedges), îi reproșează mamei sale că a dezgropat vechi agonii. Pentru Mildred, aceste sentimente nu sunt vechi, rămân proaspete și dureroase.

Multe răsturnări de situații și, similar unei pelicule anterioare a lui McDonaghIn Bruges (2012), omenirea este un câmp murdar, cu fluxuri de simpatie predispuse la schimbare în cadrul interacțiunilor individuale. Într-adevăr, Three Billboard este de departe cea mai complexă, inteligentă și pretențioasă lucrare a regizorului. În mod fundamental, nu există oameni buni sau răi în lumea lui McDonagh, ci oameni reali care fac lucruri bune și rele.

t2Toate personajele se transformă de la caricaturi la ceva mai complex în timp ce filmul înaintează. McDormand aduce o furie captivantă unui film care continuă să amuze și să surprindă. Comedia și groaza sunt probabil cel mai bine echilibrate de Sam Rockwell în rolul unui polițist rasist, care trăiește încă acasă cu mama lui și abuzează de puterea sa pentru a-și satisface masculinitatea fragilă.

Harrelson și Rockwell se potrivesc aproape ca yin și yang, se completează reciproc în timp ce se află pe ecran, până la un punct de frustrare totală care te va face să oftezi dezaprobator. În timp ce narațiunea rămâne destul de simplistă, McDonagh se concentrează pe Mildred și suferința ei, păstrând totodată umorul întunecat care i-au reușit întotdeauna atât de bine.

Frances McDormand domină ecranul, filmul e cel mai bun atunci când cinismul său ascuțit lovește scurt, înlocuit doar de disperarea pură provocată de agonia inimaginabilă a pierderii fiicei. Cea mai mare parte a umorului filmului vine prin ea și este chiar impresionantă.

Scenele de comedie nu sunt inovatoare, dar își fac bine treaba. Cea mai interesantă este relația lui Mildred cu șeriful Willoughby, deoarece ambii par să împărtășească o înțelegere și apreciere reciproce. Mildred are un scop, nu renunță în a și-l duce la îndeplinire, luând atitudine cu intensitate la modul în care oamenii  reacționează la panourile publicitare. Pe de altă parte, interpretarea lui Harrelson este un fel de prezență calmă, amuzantă și destul de dramatică, funcționând bine și menținând publicul de ambele părți ale luptei.

Rasismul, homofobia, ignoranța, ura, persecuția, hărțuirea: toate acestea sunt explorate în film, fără ca acesta să devină o secundă moralizator.

Există momente foarte serioase în film care sunt ușor subminate de faze de umor și totuși acest lucru nu le diminuează impactul. Three Bilboards reprezintă o combinație uimitoare de întuneric și umor: hilar și teribil, neliniștit și distractiv, rău și emoțional.

Three Bilboard este mai puțin un film făcut cu dragoste decât unul făcut cu furie, dar găsește momente de sinceritate pentru a ajuta la juxtapunerea urâtului cu frumosul. Scenariul lui McDonagh este unul extrem de îndrăzneț, iar actorii cred clar în fiecare cuvânt din el, și cu toate acestea, pe McDormand ți-o vei aminti când va fi gata filmul. Acest lucru și finalul cu o deschidere strălucită, ne dau toate elementele pentru a ne imagina propriul happy end – cel puțin așa ar trebui să ni-l dorim cu toții!